II. OBIECTUL SESIZĂRII
În temeiul art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 alin.(1) lit. b), art. 38 alin. (l) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, solicit înaltei Curţi de Jurisdicţie Constituţională interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, în partea ce ține de controlul constituționalității legilor.
III. EXPUNEREA ARGUMENTELOR ADUSE ÎN SPRIJINUL OBIECTULUI SESIZĂRII
Onorată Curte,
Una dintre premisele statului de drept este supremaţia constituţională, învederată în primul rând prin justiţia constituţională.
Potrivit articolului 135 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională exercită la sesizare controlul constituționalității legilor. Controlul constituţionalităţii legilor este considerat o garanţie şi, deopotrivă, o sancţiune a oricărui „atac” la adresa supremaţiei Constituţiei.
Este de menționat că norma constituțională menționată mai sus, indică cu titlu general ”controlul constituționalității legilor” fără a specifica momentul în care o anumită prevedere legală sau o lege în întregime poate deveni obiect al controlului constituționalității și anume: din momentul adoptării, promulgării, publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau al intrării acesteia în vigoare.
Examinând jurisprudența constituțională până în prezent, se observă că în fața Curții au fost deduse controlului constituționalității de către subiecții cu drept de sesizare doar legile publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Totodată, reieșind din prevederile constituționale și legale existent, actele legislative adoptate de Parlament obțin statut de ”lege” anterior publicării în Monitorul Oficial.
Astfel, potrivit articolului 74 din Constituție legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi iar legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Respectivele prevederi constituționale sunt transpuse și în Regulamentul Parlamentului care conține reglementări detaliate privind procedura legislativă.
Se reține că, parcurgând toate etapele procesului de legiferare, din momentul adoptării proiectului de lege în lectură finală acesta devine lege, fiind inadmisibil orice intervenție în textul acesteia care exprimă voința neviciată a legislativului de a se angaja în fața alegătorilor prin prevederile adoptate.
În respectiva ordine de idei și articolul 71 din Regulamentul Parlamentului prevede că, adoptarea actului legislativ în lectura finală exprimă intenţia şi acordul autorităţii legislative de a se aplica actul anume în redacţia prezentată, pornindu-se de la sensul şi logica internă a prevederilor respective.
Astfel, examinând prevederile Regulamentului Parlamentului observăm că de la etapa ”adoptării proiectului” se utilizează cuvântul ”lege”, fapt aflat într-o consonanță deplină cu prevederile constituționale.
În context, articolul 73 din Regulament stabilește că, legile adoptate de Parlament se semnează de Preşedintele Parlamentului. La fel, articolul 54 din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, stipulează că după adoptare, actului legislativ i se atribuie un număr, care devine numărul lui oficial şi care ulterior este citat împreună cu acesta. Potrivit respectivului articol, în cazul în care actul legislativ cu număr oficial nu a intrat în vigoare, actul păstrează acest număr, care nu poate fi atribuit în acelaşi an calendaristic unui alt act legislativ. Data actului legislativ este data adoptării lui.
Ulterior procesului adoptării, conform articolului 74 alin. (4) din Constituţie, „legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova”. Prin urmare, din conţinutul normelor constituţionale rezultă cu claritate că, în momentul trimiterii spre promulgare Preşedintelui, actul adoptat de Parlament are deja statutul de „lege”, chiar dacă încă nu a intrat în vigoare.
Articolul 93 din Constituție prevede că Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile. Potrivit alineatului (2) al respectivului articol, Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.
Respectiva normă constituțională reglementează una din cele mai importante atribuții exercitate de către Președinte în raport cu puterea legislativă, punând în valoare rolul său de mediator. Promulgarea este actul prin care se constată că o lege a fost adoptată regulamentar de către Parlament.
Totodată, Șeful statului poate interveni în activitatea puterii legislative prin restituirea legii în cazul în care are obiecții asupra conținutului acesteia, însă fără a avea puteri decizionale irevocabile. Or, în cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele este obligat să promulge legea.
În respectiva situație, putem concluziona că chiar și în cazul în care Președintele restituie legea Parlamentului sesizând probleme de neconstituționalitate, textul acesteia poate rămâne neschimbat iar divergențele atestate urmând a-și produce efectul din momentul intrării legii în vigoare.
Astfel, pentru a nu permite punerea în aplicare a prevederilor legale contrare Legii Supreme se consideră necesar stabilirea dreptului Președintelui Republicii Moldova de a sesiza Curtea Constituțională până la etapa emiterii decretului privind promulgarea unei legi. Or, anume acesta din urmă prin depunerea jurământului se obligă să respecte Constituția și legile țării (art.79 din Constituție) iar potrivit Legii cu privire la Curtea Constituțională Președintele Republicii Moldova este subiect cu drept de sesizare.
În același timp, se reiterează că prin promulgarea legii și publicarea acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova respectivului act nu i se atribuie un alt statut juridic. Publicarea constituie doar elementul indispensabil prin care efectele legii devin opozabile față de întreaga societate.
Deci, reieșind din cele expuse mai sus se consideră că dreptul de a sesiza Curtea la respectiva etapă este în spiritul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție care enumeră una din cele mai importante atribuții a instanței de jurisdicție constituțională și anume cea de control al constituționalității legilor.
Concomitent, exercitarea de către Președinte a respectivului drept va constitui un mecanism real de protecție suplimentară a Constituției și de contracarare a încălcărilor dispozițiilor acesteia prin evitarea producerii unor prejudicii ireparabile, căci actele Curții produc efecte doar pentru viitor.
IV. CERINŢELE AUTORULUI SESIZĂRII
În contextul celor expuse supra, solicit Curții Constituționale de a interpreta articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii Moldova și de a se expune dacă în spiritul prevederilor acestuia Președintele Republicii Moldova poate solicita inclusiv controlul constituționalității legilor remise spre promulgare de către Parlament până la emiterea Decretului de promulgare și publicare a legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova?
Cu deosebit respect,
Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega