proiect
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
privind indicarea preţurilor
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul şi obiectivele legii
Scopul prezentei legi este protecţia drepturilor consumatorilor prin reglementarea modalităţii de indicare a preţului de vânzare la produsele existente în suprafeţele de vânzare, oferite de comercianţi consumatorilor, în scopul informării complete, corecte şi precise a acestora.
Articolul 2. Noţiuni generale
În sensul prezentei legi, se definesc următorii termeni:
indicator de preţ — purtător de informaţie (hârtie, carton, material plastic etc.) privind denumirea mărfii, costul/preţul, cantitatea şi calitatea produsului şi care reflectă diverse caracteristici ale acestuia;
etichetă — orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este fixat pe ambalajul acestuia;
preţ de vânzare — preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzând TVA, adaosul comercial şi toate celelalte taxe;
preţ unitar (preţ pe unitatea de măsură) — preţul final, incluzând TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea de măsură din produs (kilogram, litru, metru, metru pătrat, metru cub etc.) sau unitatea cantitativă unică din produs care se foloseşte la comercializarea unor produse specifice;
discount (rabat comercial) — reducere din preţul producătorului / unităţii comerciale oferită în condiţii egale pentru toţi consumatorii;
preţ de achiziţie — preţul producătorului de peste hotare / reprezentantului oficial al acestuia, diminuat cu suma rabatului comercial acordat, indicat în documentele primare, cu luarea în calcul a drepturilor de import achitate, a cheltuielilor de transport (după caz, în funcţie de condiţiile de livrare), recalculat în moneda naţională (lei), conform cursului de schimb valutar oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data efectuării operaţiunii de vămuire;
preţ de producere — preţul producătorului autohton diminuat cu suma rabatului comercial acordat, indicat în documentele primare;
adaos comercial — component al preţului, care reprezintă diferenţa dintre acesta şi preţul de achiziţie/livrare a mărfurilor, indicat în documentele primare;
produs — bun material destinat pentru consum sau utilizare individuală;
produse comercializate în vrac — produse ce nu sunt preambalate şi sunt măsurate sau cântărite în prezenţa cumpărătorilor/consumatorilor;
produs preambalat — produs destinat pentru vânzare, ambalat în întregime sau parţial în lipsa consumatorului, având o valoare determinată, indicată pe ambalaj, corespunzând valorii nominale, ce nu poate fi schimbat fără deschiderea sau deteriorarea ambalajului;
produs alimentar — orice substanţă sau produs prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat spre a fi consumat sau presupus de a fi consumat de către om. Termenul include băuturile, inclusiv apa potabilă şi minerală îmbuteliate, guma de mestecat, aditivii alimentari, asistenţii tehnologici, suplimentele alimentare şi orice alte substanţe, integrate intenţionat în alimente pe parcursul fabricării, preparării, manipulării sau tratării alimentului. Termenul nu include substanţele utilizate numai ca medicamente, produsele cosmetice, tutunul şi produsele din tutun, apa potabilă neîmbuteliată;
consumator — orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse pentru necesităţi care nu sunt legate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
vânzător — orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;
vânzare la distanţă – formă de vânzare cu amănuntul care se desfăşoară în lipsa prezenţei fizice simultane a consumatorului şi a vânzătorului, în urma unei oferte de vînzare efectuate de acesta din urmă, care în scopul încheierii contractului, utilizează exclusiv tehnici de comunicaţie la distanţă;
suprafaţă de vânzare (suprafaţă comercială) — suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru cumpărarea produselor, expunerii produselor oferite, plăţii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii mai mare de 20 mp. Nu se consideră suprafeţe de vânzare cele destinate depozitării şi păstrării produselor, desfăşurării activităţilor de producţie, birourilor şi anexelor.
Capitolul II
MODUL DE INDICARE A PREŢURILOR
Articolul 3. Indicarea preţurilor
(1) Orice produs pus în vânzare se expune în mod obligatoriu cu indicarea preţului. Neindicarea preţului constituie contravenţie şi se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.
(2) Indicarea preţului se realizează prin indicatorul de preţ amplasat pe produse sau lângă acestea în imediata apropiere, ori poate fi cuprins într-o listă sau într-un catalog, împreună cu preţurile altor produse. Nu trebuie să existe nici o îndoială în ceea ce priveşte produsul la care se referă preţul.
(3) Indicarea preţurilor se face astfel încît consumatorul aflat în suprafaţa de vânzare să le poată vedea în locurile de prezentare fără a întreba vânzătorul.
(4) În cazul în care preţurile se află în vitrinele exterioare, acestea se indică astfel încât consumatorul să le poată vedea cu uşurinţă fără a intra în suprafaţa de vânzare.
(5) Preţul de vânzare, preţul unitar şi preţul de achiziţie sau de producere se indică la vedere într-o formă clară, vizibilă şi uşor de identificat. Preţul de vânzare şi preţul unitar se indică cu aceleaşi dimensiuni ale cifrelor, iar preţul de achiziţie — nu mai mic de 1/2 din dimensiunea preţului de vânzare.
(6) În unităţile de alimentaţie publică preţurile se indică în meniu (lista de bucate) sau în catalogul de preţuri (pentru băuturi).
(7) Responsabilitatea pentru indicarea preţului revine vânzătorului.
Articolul 4. Valuta preţului
(1) Preţul de vânzare, preţul unitar şi preţul de achiziţie sau de producere se indică în valută naţională.
(2) Vânzătorul poate oferi şi informaţii în legătură cu preţurile în alte valute, dar acestea trebuie să fie clare şi uşor de înţeles şi să nu depăşească dimensiunile preţului în valută naţională.
Articolul 5. Preţul de vânzare
(1) Preţul de vânzare include preţul de achiziţie sau de producere şi adaosul comercial.
(2) Preţul de vânzare nu poate fi mai mic decât preţul de la producător, cu excepţia reducerilor sau lichidărilor de stoc, cu menţiunea respectivă.
Articolul 6. Indicatorul de preţ.
(1) Indicatorul de preţ nu trebuie să fie de natură să inducă consumatorul în eroare.
(2) Indicatorul de preţ urmează să conţină în mod obligatoriu:
a) denumirea obişnuită în limba română sau denumirea comercială sub care este comercializat produsul, sau, în lipsa acesteia, o descriere a produsului;
b) cantitatea netă sau volumul (unităţi de volum pentru produsele lichide şi unităţi de masă pentru celelalte produse) — pentru produsele alimentare sau numărul de unităţi — pentru produsele nealimentare.
c) preţul de vânzare, corespunzător cantităţii preambalate. Pentru produsele vândute în vrac este obligatorie indicarea numai a preţului unitar.
d) preţul unitar. Nu este necesar să se indice preţul unitar dacă acesta este identic cu preţul de vânzare.
e) preţul de achiziţie sau de producere cu menţiunea „preţ de achiziţie” sau, respectiv, „preţ producător”.
f) locul de origine sau de provenienţă.
(3) În afară celor enumerate la alin. (2), indicatorul de preţ poate conţine şi alte informaţii, dar care nu trebuie să ducă în eroare consumatorul:
a) discountul, conform prevederilor art. 8 al prezentei legi;
b) calitatea produsului;
c) datele de identificare ale producătorului;
d) alte menţiuni.
(4) Alături de preţul de vânzare este permisă şi indicarea preţului fără TVA sau alte taxe incluse, cu condiţia ca dimensiunile acestuia să nu depăşească 25% din dimensiunile preţului de vânzare.
(5) În cazurile când denumirea mărfii, cantitatea şi calitatea sunt indicate pe ambalaj, pot fi folosite indicatoare care arată numai preţurile articolului în cauză.
(6) Indicatoarele de preţ nu privează consumatorul de dreptul de a cere de la vânzător aducerea la cunoştinţă, la solicitarea acestuia, pe lângă informaţiile furnizate prin etichetare şi indicatoare de preţ alte informaţii veridice şi utile care îl interesează vizând preţul şi caracteristicile de consum ale mărfurilor (în cazul produselor alimentare — informaţia vizând componenţa, valoarea energetică, conţinutul de substanţe nocive), condiţiile de procurare, obligaţiile de garanţie şi modul de formulare a pretenţiilor, modalităţile şi regulile de folosire a mărfurilor, termenele şi condiţiile de păstrare şi de utilizare inofensivă.
Articolul 7. Reguli speciale cu privire la indicatorul de preţ
(1) Se exceptează de la indicarea preţului unitar şi preţului de achiziţie sau producător:
a) alimentele care fac obiectul consumului pe loc în unităţi de alimentaţie publică, structuri de primire turistice, cinematografe, teatre, instituţii de învăţământ, spitale, cămine şi tabere pentru copii şi tineret;
b) produsele preambalate în cantităţi mai mici de 50 grame sau 50 mililitri, precum şi cele mai mari de 10 kilograme sau 10 litri;
c) produsele preambalate vândute prin intermediul unităţilor comerciale mobile;
d) produsele vândute prin distribuitor automat;
e) produsele care se oferă spre vânzare prin licitaţie;
f) obiectele de arta sau de anticariat;
g) produsele furnizate cu ocazia unei prestări de serviciu.
(2) Nu este necesară indicarea preţului unitar şi preţului de achiziţie sau producător în cazul în care informaţia asupra preţului pe unitatea de măsură nu ar folosi consumatorului sau ar crea confuzii, respectiv:
a) publicitatea cu timp scurt de expunere, în care informaţia poate crea confuzii;
b) ofertele promoţionale în care preţul a fost redus datorită deteriorării produsului şi/sau pericolului ca acesta să se deterioreze;
c) produsele asortate vândute într-un singur ambalaj, la care preţul pe unitatea de măsura al fiecărui produs sau indicarea preţului unui singur produs ar crea confuzie.
Articolul 8. Discountul
(1) Orice reducere de preţ trebuie indicată în mod clar, astfel încât să nu existe nici o îndoială în privinţa preţului care trebuie plătit.
(2) În cazul vânzării produsului cu preţ redus (discount), lichidărilor de stoc, vânzărilor promoţionale, cu excepţia acţiunilor de lansare ori promovare de produse, indicatorul de preţ va conţine în mod obligatoriu indicarea preţului vechi şi preţului nou prin menţionarea noului preţ lângă preţul anterior, barat sau prin menţiunile „preţ nou”, „preţ vechi” lângă sumele corespunzătoare sau prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă preţul anterior, barat.
(3) Preţul vechi urmează a fi indicat lizibil şi fără echivoc, cu dimensiunile cifrelor nu mai mici de 1/2 din dimensiunea cifrelor preţului nou.
(4) Indicarea discountului care nu corespunde reducerii practicate efectiv din preţul de vânzare stabilit pentru ultimile 30 de zile, echivalează cu întocmirea indicatoarelor de preţ cu încălcarea regulilor stabilite şi se sancţionează corespunzător.
Articolul 9. Publicitatea
(1) Indicarea preţului de vânzare, preţului unitar şi a discountului este obligatorie pentru orice tip de publicitate in care se face referire la preţ.
(2) Indicarea preţului în materialele publicitare se face respectând dispoziţiile prezentei legi.
Articolul 10. Vânzarea la distanţă şi teleshoppingul
(1) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la indicatoarele de preţ se aplică în mod corespunzător şi produselor oferite spre vânzare la distanţă sau teleshopping, respectându-se principiile de bună practică comercială în tranzacţiile la distanţă.
(2) Suplimentar dispoziţiilor art. 6, vânzătorul este obligat să afişeze corespunzător şi cheltuielile de livrare, dacă este cazul.
Capitolul III
RĂSPUNDEREA
Articolul 11. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi
(1) Încălcarea prezentei legi atrage răspundere civilă şi contravenţională în condiţiile legii.
(2) Vânzătorul răspunde doar pentru incorectitudinile din indicatorul de preţ, greşelile de pe ambalaj nefiindu-i imputabile.
Articolul 12. Organele de supraveghere şi control
(1) Lipsa indicatoarelor de preţuri la produsele existente în suprafeţele de vânzare sau a meniurilor la mărfurile destinate comercializării se constată de către organele afacerilor interne.
(2) Verificarea autenticităţii şi corectitudinii informaţiilor indicatoarelor de preţ se exercită de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, în baza documentaţiei vănzătorului.
(3) Vânzătorul este obligat să prezinte informaţii complete şi veridice organului cu drept de control.
Articolul 13. Verificarea informaţiilor indicatoarelor de preţ
(1) În scopul verificării autenticităţii şi corectitudinii informaţiilor indicatoarelor de preţ, inspectorii organului prevăzut la art. 12, alin. (2) sunt în drept:
a) să solicite de la vânzător documentele şi informaţiile necesare pentru verificarea autenticităţii preţurilor;
b) să întocmească acte de control;
c) să elibereze prescripţii privind înlăturarea neconformităţilor depistate;
d) să efectueze alte acţiuni prevăzute de lege.
(2) Procesele-verbale cu privire la contravenţii se încheie şi se remit spre examinare în condiţiile legislaţiei contravenţionale.
(3) La efectuarea controlului de către organul abilitat, în baza reclamaţiei consumatorului, vânzătorul suportă toate cheltuielile aferente.
Articolul 14. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi
(1) Vânzătorul culpabil este tras la răspundere contravenţională, inclusiv pentru:
a) lipsa indicatoarelor de preţuri sau a meniurilor la mărfurile destinate comercializării ori întocmirea lor cu încălcarea regulilor stabilite;
b) încălcarea cerinţelor prescrise sau declarate prin neinformarea consumatorului despre preţul produsului (în cazul produselor preambalate – preţul pentru o unitate de măsură şi preţul de vânzare a cantităţii preambalate).
(2) În cazul prezentării unor informaţii incomplete, greşite sau al neinformării, consumatorul poate pretinde recuperarea prejudiciilor cauzate în temeiul legislaţiei civile, făcând dovada prejudiciului cauzat.
(3) Valoarea prejudiciului se calculează din preţul de vânzare, indiferent de natura omisiunii.
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 15.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 iulie 2012.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
NOTĂ INFORMATIVĂ
la proiectul legii privind indicarea preţurilor
Proiectul legii în cauză a fost elaborat în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor prin reglementarea modalităţii de indicare a preţului de vânzare la produsele existente în suprafeţele de vânzare, oferite de comercianţi consumatorilor, în scopul informării complete, corecte şi precise a acestora, precum şi racordării la standardele comunitare (în particular, corespunderea cu directiva Parlamentului European nr. 98/6/EC).
La momentul actual, domeniul dat este reglementat fracţionar prin o multitudine de acte legislative (cum ar fi Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare, Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior ş.a.), inclusiv subordonate legii (Hotărîrea Guvernului Nr. 966 din 18.10.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre comercializare, Hotărîrea Guvernului Nr. 883 din 02.08.2006 cu privire la unele măsuri de protecţie a consumatorilor, Hotărîrea Guvernului Nr. 65 din 26.01.2001 cu privire la aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a unor tipuri de mărfuri alimentare şi nealimentare ş.a.), iar proiectul propus vine să sistematizeze reglementările naţionale şi introduce reglementări noi.
Consumatorul este cel mai vulnerabil participant al relaţiilor comerciale şi necesită o protecţie specială, pe care acest proiect vine să o asigure în domeniul indicării preţurilor şi informării complete, sub toate aspectele, asupra preţului produselor şi serviciilor oferite.
Proiectul legii reglementează relaţiile sociale din domeniul afişării preţurilor, cum ar fi: indicatoarele de preţ şi conţinutul acestora, valuta preţului, reguli specifice privind indicarea preţurilor în publicitate şi vânzare la distanţă etc.
În societatea modernă, consumatorii sunt supuşi unui tir informaţional fără precedent, ce creează dificultăţi în determinarea corectă a informaţiei prezentate. Prezentul proiect propune o serie de soluţii menite să reglementeze afişarea fără echivoc a preţurilor de vânzare, astfel încât consumatorii să se poată orienta mai bine în spaţiul informativ dintre vitrine.
O noutate legislativă importantă constituie menţionarea în indicatorul de preţ a preţului de producere sau de achiziţie, fapt ce va exclude situaţiile în care vânzătorul ar putea solicita preţuri exagerate pentru un produs sau serviciu, mai ales în cazul în care compararea preţului ar fi dificilă (de exemplu, în cazul vânzărilor în afara spaţiilor comerciale) sau când cumpărătorul este pus într-o situaţie dificilă (urgenţă, stare de necesitate etc.) şi, credem, va descuraja comercianţii în practicarea adaosurilor comerciale excesive.
De asemenea, sunt frecvente situaţiile când comercianţii, pentru atragerea cumpărătorilor, indică preţul fără TVA sau alte taxe ascunse, astfel încât consumatorii sunt deseori duşi în eroare. Pentru a eradica asemenea compotamente neloiale, proiectul propus stabileşte obligativitatea indicării alături de preţul fără TVA şi preţul cu toate taxele incluse care, trebuie să fie de dimensiuni mai mari.
O propunere nu mai puţin importantă se referă la indicarea denumirii produselor în limba română sau denumirea comercială sub care este comercializat produsul, pentru evitarea confuziilor şi crearea unui spaţiu lingvistic adecvat.
Ţinem să menţionăm că acest proiect suplineşte un vid legislativ existent, deoarece inclusiv sancţiunile prevăzute pentru încălcarea prevederilor prezentei legi se regăsesc deja în Codul Contravenţional (art. 273, 344), proiectul legalizează doar specificul aplicării acestora.
Necesitatea adoptării prezentei legi este incontesabilă, date fiind multitudinea de relaţii comerciale în care indicarea preţului joacă un rol determinant, utilitatea informării univoce a consumatorilor, indispensabilitatea unui cadru normativ coerent.
Aprobarea proiectului de lege va permite ajustarea cadrului normativ din domeniul indicatoarelor de preţ şi va contribui la sporirea accesului consumatorilor la informaţie.
Deputat în Parlament
Valeriu Munteanu, Vadim Cojocaru