Luare de cuvânt privind crearea comisiei privind procesul de descentralizare

Stimaţi colegi, în calitatea mea de fost primar, dar şi de membru al comisiei administraţie publică, mediu şi dezvoltare regioanală, nu am putut să trec cu vederea această temă atât de importantă pentru comunităţile locale.

Profesorul roman Paul Negulescu afirma ca în orice Ţară sunt doua categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetaţenilor, întreaga colectivitate şi altele care sunt speciale unei anumite localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese, statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situaţiilor concrete. În aceste condiţii vorbim de centralizare, descentralizare şi desconcentrare.

De la independenţă încoace, voit sau nevoit, mai mult din interese electorale decât din reţionamente legate de consolidarea autonomiei locale, am tot rătăcit prin concepte, stategii, legi şi alte acte normative, dar fără a avea nici o dorinţă reală de a schimba lucrurile în acest domeniu.

La sfârşitul anului 2006, de ziua mea de naştere, Parlamentul a adoptat 3 legi fundamentale ce ţin de actvitatea administraţiei publice locale, dar nici aceste acte normative nu au fost suficiente pentru a asigura Administraţiilor Publice Locale o autonomie veritabilă, lipsind din acest lanţ, o verigă foarte importantă, determinantă chiar şi anume legea finanţelor publice locale.

De 20 de ani în R. Moldova, legile care ţin de activitatea administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul I şi II,  nu au fost elaborate, analizate şi adoptate în pachet, au fost făcute de regulă separat, fără a se ţine cont de conceptul general de administrare a treburilor publice, astfel fiecare a încercat să tragă plapuma deasupra sa, fără a ţine cont de faptul că afectează astfel competenţele şi atribuţiile altcuiva, dar de cele mai multe ori au fost afectate administraţiile publice de nivelul I, satele şi oraşele.

Cea mai mare greşeală făcută şi din păcate menţinută până în prezent este corelarea greşită dintre transferul de competenţe şi transferul de resurse, ori legea 435 privind descentralizarea administrativă la art. 10, al. 1 stipulează: ”Guvernul, ministerele, precum şi alte autorităţi administrative centrale, în baza unor standarde de cost şi calitate, identifică resursele necesare realizării competenţelor transferate de ele, precum şi sursele bugetare din care vor fi finanţate aceste competenţe. Resursele astfel identificate sunt transferate autorităţilor administraţiei publice locale, în condiţiile legii.”, cât de frumos sună, şi cum facem de obicei, adoptăm o lege bună, frumos ambalată, iar întreaga povară o trecem uşurel pe umerii satelor şi comunelor, fără a pomeni ceva despre sursa de acoperire,…. în cel mai bun caz le spunem primarilor: staţi fără grijă, “va fi adoptată degrabă o nouă lege a finanţelor publice locale, care va redefini sistemul şi veţi avea surse suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor”, din păcate aceste practice nu au luat sfârşit odată cu plecarea guvernării comuniste, chiar penultima şedinţă de Parlament am adoptat în primă lectură un proiect similar.

S-a trecut astfel peste principiul de descentralizare financiară, alocare transparentă de surse, care să permită o gestiune financiară predictibilă de către toate comunităţile locale.

Deşi atribuţiile şi responsabilităţile administraţiei publice locale au crescut simţitor, numărul persoanelor angajate în administraţia publică locală a fost chiar diminuat, o serie de reglementări la nivel central limitând angajările. Evident şi aici putem discuta în ce măsură autoritatea centrală îşi permite să blocheze posturile din administraţia publică locală.

Pe motivul incapacităţii sau/şi nedorinţei fostelor guvernări de a reglementa univoc şi necondiţionat domeniul decentralizării, astăzi tărâmul administraţiei publice locale este unul incolor, insipid şi inodor, iar cel mai important este faptul că pe motivul descentralizării defectuoase, astăzi viaţa satului a devenit foarte şi foarte complicată, oamenii de la sate şi din micile oraşe sunt cei care suferă direct pe motivul impotenţei cuiva.

De la descentralizare porneşte totul în orice stat cu responsabilitate pentru cetăţenii săi, ori oamenii noştri au fost concentraţi în sate, fără apă, gaze naturale, sisteme de canalizare, drumuri, şcoli, grădiniţe, centre de sănătate, case de cultură, dar în schimb cu foarte multe competenţe delegate.

Sper şi i-mi doresc foarte mult ca activitatea acestei comisii să aiba ca şi finalitate elaborarea şi adoptarea unui cadru legislativ nou, progresiv în domeniul descentralizării, nu doar să cârpim pe alocuri legislaţia existentă, ori unul din obiectivele de bază ale Alianţei pentru Integrare Europeană este demontarea „verticalei puterii” şi aplicarea principiilor şi normelor europene în domeniul administraţiei publice, prin descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale.

20 octombrie 2011

Scrie un comentariu: