Aparent, relația politică a lui Voronin și Greceanîi ar fi ireconciliabilă și nimic nu i-ar fi obligat „să-și unească eforturile” și să-și pună semnătura pe un document comun, dar iată că păstrarea „limbii moldovenești – una dintre redutele moldovenismului statalist” în Constituția Republicii Moldova, i-a împăcat și i-a trimis pe străjerii moldovenismului statalist pe calea controlului de constituționalitate al legii privind aplicarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013, privind constituționalizarea limbii române.
În acest fel suntem pe ultima sută de metri din „ultra-maratonul juridic” parcurs de la independență încoace, iar decizia finală, definitivă și irevocabilă, pe subiectul limbii române, tot la Curtea Constituțională este.
Nădejduim că Înalta Curte să-și mențină jurisprudența sa pe acest subiect, iar „limba moldovenească” de sorginte stalinistă să devină istorie. Urâtă și amară.
Limba română, unica stăpână!