“Merge trenul, parcă zboară
Dintr-o țară-n altă țară
Merge și nu poate pricepe
Care țară? Unde-ncepe?“
Părea că versurile piesei celor de la Zdob și Zdub din arhicunoscută piesă “Trenulețul” sunt atât de concludente încât nu mai există loc de interperetări. Dar…
Merg adesea și azi (cu mult drag) cu trenul Chișinău – București și mare îmi este mirarea că (chiar dacă am sesizat acest lucru de mai multe ori directorilor trenului) toate panourile informative (multe) din vagoane sunt scrise exclusiv în limba rusă, nu există măcar un cuvânt în limba română, care este limba oficială a Republicii Moldova sau în limba engleză, ori pe această rută circulă și mulți turiști din Occident. Acestora le place mai ales procedura de schimbare a roților pentru diferența de ecartament.
Publicarea informațiilor pe panouri informative în limba română nu este una opțională (chiar și pentru CFM) ci obligatorie, iar încălcarea acestei reguli reprezintă o contravenție administrativă și atrage după sine amenzi de câteva mii de lei.
Deputat fiind în Parlamentul de la Chișinău, am fost autorul legii în baza căreia sunt pedepsite contravențiile “împotriva limbii române”, dar vedem că trenurile CFM sunt intangibile în acest sens, chiar dacă zilnic în trenuri urcă reprezentanții Poliției de Frontieră, care se fac că nu observă această contravenție, care este în “administrarea” poliției.