Acțiunile aparent subite dar năvalnice ale celor de la CNA și Procuratura Anticorupție în privința lui Igor Dodon și anunțul (care se tot confirmă și apoi se infirmă) de reținere a acestuia pentru 72 de ore, demonstrează cu prisosință că fostul președinte al Republicii Moldova, slugă preaplecată a Moscovei a fost abandonat de Kremlin.
Moscova s-a lepădat de Igor Nicolaevici pentru că:
- În timp ce era „salariat” al Ambasadei Federației Ruse la Chișinău, acesta, hulpav fiind din cale afară, se vânduse și oligarhului (în prezent fugar) Vladimir Plahotniuc , de la care lua bani cu torba și cu „kuliokul” – pungă mare;
- Dodon a pierdut puterea, ori rușii nu mai girează un balast politic, au de unde selecta cadre noi și cu tracțiune mai bună;
- Chiar dacă, după ce a pierdut puterea și i s-a spus clar și răspicat să plece din peisaj, Dodon tot nu a dorit să cedeze ferâile puterii în PSRM altui taur politic ne jugănit (încă), cum ar fi spre exemplu Ivan Ceban.
Declarația de serviciu pe acest subiect a lui Dmitri Peskov, purtătorul de minciuni a lui Vladimir Putin, s-a făcut pentru liniștirea spiritelor, pentru calmarea naivilor și nostalgicilor rusofoni care mai cred în măreția și atotputernicia Moscovei, care nu este altceva decât un colos cu picioare de lut.
Grigore Vieru îi spunea fiului său Călin: „Să nu zbori prea sus căci îți vei pârli aripile dar să nu zbori nici prea jos, căci te vor călca în picioare.” Igor Dodon, cutră politică fiind, a preferat să zboare mereu prin mâlitură, prin noroi, prin smârdă, prin mizerie și prin gunoaie, astfel încât degenerescența a pus stăpânire pe ființa sa, absorbită de solipsism și egolatrie.
* „Москва слезам не верит” – Moscova nu crede în lacrimi.