În ultimele zile, opinia publică a aflat că primarul municipiului Iași intenționează să devină cetățean al Republicii Moldova. Gestul, aparent simbolic sau „frățesc”, este în realitate unul profund eronat din punct de vedere politic și identitar, deoarece transmite mesajul fals că între România și Republica Moldova ar exista două entități naționale paralele, egale în statut și în istorie.
Nu este pentru prima dată când un lider politic de la București validează, voluntar sau din neînțelegere, tezele moldovenismului statalist. În urmă cu câțiva ani, fostul președinte al României, Traian Băsescu, a solicitat și a primit cetățenia Republicii Moldova (retrasă ulterior în condiții dubioase), un gest la fel de confuz, care a slăbit mesajul unionist și a oferit muniție propagandei antiromânești.
România și Republica Moldova nu sunt două state născute din două popoare diferite, ci același popor despărțit vremelnic de o frontieră impusă de tancurile sovietice.
A te bucura de „cetățenia moldovenească” în paralel cu cea românească înseamnă a accepta că există o altă națiune decât cea română — ceea ce reprezintă o formă de legitimare indirectă a falsului istoric sovietic.
Românii din Republica Moldova nu și-au dorit „cetățenie separată”, ci revenirea la cetățenia românească, așa cum li se cuvine prin sânge, istorie și cultură.
Prin urmare, drumul natural al unirii nu este ca românii din Iași sau București să devină cetățeni ai Republicii Moldova, ci ca românii din Chișinău, Bălți, Cahul sau Soroca să redevină cetățeni ai României.
România nu are nevoie de simboluri confuze și de politicieni care, în goana după atenție, slăbesc mesajul unificator al națiunii române. Are nevoie de lideri care să construiască, prin fapte, Unirea reală, nu Unirea de paie, făcută din gesturi protocolare și diplome inutile.