Domnule Președinte al României,
Domnule Președinte al ședinței,
Stimați colegi parlamentari,
Deși în partea introductivă Strategia Naționale de Apărare a Țării afirmă corect și necesar, citez: „unitatea de limbă, cultură, spiritualitate și destin istoric” dintre România și Republica Moldova, acest adevăr fundamental rămâne doar o constatare teoretică, fără a fi transformat într-o direcție strategică și într-un obiectiv de securitate națională.
AUR consideră că România are, indiferent de contextul geopolitic al momentului, o responsabilitate istorică, politică și identitară de a-și trata relația cu Republica Moldova nu ca pe o simplă vecinătate diplomatică, ci ca pe o legătură firească între două părți ale aceluiași popor, unite prin limbă, cultură și un destin istoric comun.
Există un precedent european clar și legitim, acceptat în logica diplomatică euro-atlantică: modelul reunificării democratice germane.
Germania nu și-a tratat partea estică drept un „stat asistat”, ci drept parte integrantă a propriului popor, pregătind prin măsuri politice, instituționale și economice condițiile pentru o reunificare democratică rapidă și ireversibilă.
Acesta rămâne singurul exemplu de reîntregire pașnică, democratică și europeană a unui popor divizat în ultimele decenii — un reper tehnic, modern și legitim, nu un slogan politic. Este și modelul prin care România poate transforma unitatea declarată în viziune strategică.
În numele AUR, solicităm ca relația România–Republica Moldova să fie integrată în politicile strategice ale statului într-o logică de convergență politică, economică și instituțională, care să creeze un spațiu comun de reziliență, securitate și prosperitate românească.
Aceasta nu este o abordare partizană, ci un mesaj profund național. România trebuie să își afirme, cu maturitate strategică, destinul comun cu Republica Moldova și să îl așeze ca direcție de evoluție pe termen lung a statului român.
Modelul german arată că reunificarea unui popor devine posibilă atunci când există viziune și voință politică. Iar, așa cum spunea marele scriitor basarabean Nicolae Dabija despre relația dintre cele două maluri românești ale Prutului — „câinele dă din coadă, nu coada dă din câine” — să nu lăsăm, domnule Președinte, stimați colegi, ca moldovenismul statalist de la Chișinău, cel de ieri, cel de astăzi și cel de mâine, să dicteze interesele naționale fundamentale ale națiunii noastre.
România trebuie să își asume cu demnitate propriul destin istoric și responsabilitatea față de unitatea poporului român.
Vă mulțumesc.