Integrarea europeană din poala Partidului Democrat

Dexterietatea, caracteristică doar prestidigitatorilor, prin care Partidul Democrat alimentează și manipulează opinia publică din Republica Moldova, dar și cea internațională cu teme și deziderate artificiale și adesea futile (multe dintre care se realizează pe axa fraternală PD—PSRM), creează o suprasaturație de teme efemere și duce, în mod implicit, la demantelarea facilă a celor mai „elaborate” stratageme ale monopolistului guvernant.

Ultima găselniță a democraților, de a introduce în Constituție dezideratul generic,  indefinit și imposibil de cuantificat „integrarea europeană”, este de-a dreptul comică, ori această noțiune, sonoră pe dinafară dar deșartă pe dinăuntru, nu obligă statul nostru la nimic.

Înserând cu mult tam-tam și bravadă această noțiune generală și amăgitoare în Constituție, democrații vor putea în mod cert să guverneze după alegerile din 2018 cu socialiștii pro-moscoviți, folosind argumentul valabil încă în timpul guvernării comuniste (2001—2009) când cohorta voroniană spunea că „noi aducem Europa (adică standardele europene în RM) și nu ducem statul nostru către UE”. Un fel de a spune, comod și (în trecut) productiv, la cerut susținere financiară pentru dezvoltare din partea Uniunii Europene, dar și a altor instituții donatoare sau creditoare.

Dacă Partidul Democrat ar dori cu adevărat garantarea prin Constituție a vectorului de politică externă al Republicii Moldova, modificarea ar prevedea în mod expres „integrarea în Uniunea Europeană”, dar de ce s-ar încorseta atât de mult guvernanții, când o noțiune mai generală le-ar permite să coabiteze, după alegerile parlamentare în mod, nedisimulat cu socialiștii lui Igor Dodon, preșul cel mai nou a lui Putin la Chișinău.

Studiul atent al constitutiilor statelor care au aderat la Uniunea Europeana, de la căderea zidului berlinez, demonstrează că acestea nu conţin norme referitoare la dezideratul de aderare la Uniunea Europeană, acesta fiind un scop spre care naţiunile europene au tins, prin muncă asiduă şi abnegaţie, nu prin declaraţii populiste.

Doar în Constituţia Letoniei există o noțiune apropiată, ce prevede că aderarea acestui stat la Uniunea Europeană trebuie decisă prin referendum naţional.

În Estonia a fost modificată Constituţia înainte de aderare, stabilind în urma unui referendum din 2003 că aderarea la UE trebuie să se facă prin respectarea principiilor constituţionale de bază.

În Lituania, Actul Constituţional de aderare la UE, aprobat prin referendum, este parte integrantă a Constituţiei.

Evident, constituțiile majorității statelor-membre ale UE conţin prevederi referitoare la interacţiunea cu Uniunea Europeană din postura de membri cu drepturi depline.

Toate aceste constituţii consfinţesc împlinirea unui deziderat, fiind simple instrumente de realizare juridică a legăturii cu UE, nu instrumente de manipulare şi înălbire a reputaţiei…