Igor Dodon se comportă în funcția de președinte absolut iresponsabil, iar deciziile pe care le ia și inițiativele sale legislative sunt adesea la limita semidoctismului.
Râvna de a plăcea la cât mai multă lume, dorința de „a-i băga în seamă pe toți” și a satisface cele mai controversate solicitări, venite mai ales de la cei care l-au susținut frenetic la alegeri, îi întunecă conștiința și îl determină către decizii foarte riscante și cu un impact distrugător.
Este bineștiut faptul că Republica Moldova este cel mai sărac stat european la capitolul resurselor de apă, în egală măsură ape de suprafață și ape subterane. Principala sursă de apă de suprafață este Nistrul (ce asigură 80% din necesitățile actuale ale statului nostru), dar acest fluviu important al Europei este într-o permanentă degradare, ce duce în mod implicit la scăderea dramatică a cantităților de apă ce ajung în aval de teritoriul Ucrainei.
Acest lucru se întâmplă din cauza exploatării în scop energetic de către ucraineni a cursului de apă, cu încălcarea tuturor normelor și rigorilor internaționale de protecție a mediului, dar mai nou (în ultimele luni) și moldovenii și-au demarat contribuția lor nefastă la distrugerea Nistrului prin construcția fără noimă a mai multor mini-hidrocentrale pe cursul celui mai mare afluent intern al Nistrului, râul Răut. Această „afacere” dubioasă și păguboasă va dinamita șansa Republicii Moldova de a stăvili pe viitor poftele ucrainenilor de a exploata (omorî) iremediabil Nistrul. Cei de la Guvern cunosc această temă foarte bine, doar că preferă să tacă, oare de?
În același timp resursele subterane de apă ale statului nostru sunt foarte modeste. Conform mai multor cercetări făcute de-a lungul anilor de Academia de Științe a Republicii Moldova dar și de către Ministerul Mediului, avem doar câteva vedre se apă, nu tocmai de calitatea cea mai bună și total nepotrivită pentru irigare în agricultură, având în vedere studiile comparate și coroborate de calitate a apei și pretabilitate a solurilor noastre.
Nu ne putem compara cu niciun alt stat al Europei în acest sens, dar mai ales cu statele vecine, care au sute de râuri și lacuri mari, sănătoase și cantități cosmice (raportate la resursele RM) de apă subterană. Pentru exemplu concludent a se vedea rezervele de apă subterană ale munților Carpați…
Având în vedere încălzirea climei, care nu ocolește Republica Moldova, toată lumea înțelege că apele subterane trebuie păstrate pentru viitorimea noastră, în eventualitatea unor probleme grave cu resursele (resursa) de apă de suprafață, ori teoria conform căreia apele subterane se restabilesc foarte repede, este una iresponsabilă, în Republica Moldova există zeci de oameni de știință reputați, care ar putea să aducă tone de argumente în acest sens.
În aceste condiții, în Republica Moldova, niciodată, dar niciodată, nici chiar în perioada sovietică (când imperativele de mediu erau nesocotite în totalitate) nu a fost permisă irigarea din surse subterane, pentru că factorul științific a putut mereu să găsească susținere și înțelegere la decidenții politici, care de mai multe ori au vrut să satisfacă o solicitare mai veche a agricultorilor de a avea acces la apele subterane pentru irigare.
Cât am fost ministru al Mediului, am avut zeci de ședințe și dezbateri pe această temă (impuse de agricultori), inclusiv una prezidată de primul ministru, unde toți oamenii de știință au susținut la unison caracterul periculos al acestui exercițiu populist, iar soluția de compromis găsită a fost elaborarea (pe banii Fondului Ecologic Național) a unui studiu amplu privind cantitatea și calitatea apelor de suprafață și a celor subterane, coroborat cu harta pretabilității solurilor, astfel încât toată lumea să aibă acces la informația completă și actualizată pe acest subiect, în vederea luării unor decizii. Acest studiu este în realizare, dar sunt mai mult decât sigur că rezultatele acestuia vor întări poziția oamenilor de mediu, privind păstrarea apelor subterane ale Republicii Moldova.
Nesocotind aceste argumente (și fără a solicita poziția oficială a AȘM sau a altor instituții responsabile de domeniu), dornic „de a se băga în seamă” pe orice temă, Igor Dodon a înregistrat în Parlament o inițiativă legislativă de modificare a Legii apelor în vederea obligării autorităților responsabile de protecția mediului să deschidă neîntârziat subteranul pentru pompele agricultorilor…
Igor Dodon ne „informează” în nota de fundamentare a proiectului său de lege că la începutul anilor ’90 se irigau 300 mii ha, iar acum doar 60-70 de mii, dar nu ne spune că și atunci dar și acum se folosea (folosește) doar apa din Prut, Nistru și cele peste 4000 de lacuri artificiale.
Caracterul ipocrit a lui Dodon este trădat de propoziția în acare ne spune că multe sisteme de irigarea au fost restabilite în ultimii ani în cadrul Programului COMPACT, „uitând” să menționeze (în semn de gratitudine) că acest proiect s-a realizat (și continuă într-o altă formă) din banii contribuabililor din Statele Unite ale Americii.
Pericolul cel mare vine din faptul că PSRM-ul lui Igor Dodon se află într-o coaliție nescrisă (dar foarte rodnică) cu Partidul Democrat, iar „succesul” letal al acestui proiect de lege ar putea fi garantat de înțelegerile, schimburile și trocurile pe care le fac actorii decidenți în cadrul arcului guvernamental, altfel nu înțeleg de ce Dodon ar fi trimis aceste mâzgălituri în Parlament…
Cu această ocazie, chem la solidaritate toate ONG-urile de mediu, toți jurnaliștii de investigații și specialiștii în domeniu (care de-a lungul anilor au curmat mai multe astfel de inițiative) în vederea blocării acestei inițiative periculoase pentru viitorimea noastră.