Deputatul PPDA, Chiril Moțpan, pe care eu îl respect pentru sinceritatea și abnegația cu care își face munca de parlamentar, a readus astăzi în atenția publică problema hidrocentralei de la Novodnestrovsk și efectele nefaste ale acestui colos energetic ucrainean asupra fluviului Nistru, principala sursă de apă a Republicii Moldova.
Descrierea subiectului făcută de dl deputat este, în general, una corectă. Ancorarea istorică și factologică este temeinică, dar cel mai probabil, reperându-se pe anumite surse inexacte, pe care domnul Moțpan le numește „experți”, în prezentarea publică au încăput câteva predicții apocaliptice, ce nu au reper științific, în schimb sonoritatea și gravitatea „informațiilor” au umplut titlurile de știri.
Nistru nu va seca, peste 5 ani
Conform notei prezentate de domnul Moțpan, citez: „…se poate instala un pericol, iar timp de 4-5 ani râul să sece”, iar în mod implicit (inclusiv) municipiul Chișinău să fie lipsit de principala sursă de alimentare cu apă.
Nu știu ce experți a consultat domnul deputat, dar informația pe care a diseminat-o astăzi, nu corespunde realității.
Este adevărat că impactul hidrocentralei de la Novodnestrovsk este unul nemilos pentru sănătatea fluviului Nistru. Este adevărat că anumite guvernări (în special Guvernul Filat) au făcut concesii nepermise părții ucrainene, ce le permite acestora, în prezent, să exploateze fără implicarea părții moldovenești acest sistem energetic. Este adevărat că debitele salubre nu sunt respectate de către partea ucraineană (și aceasta este o încălcare a legilor și a tratatelor internaționale). Este adevărat că în aval de Naslavcea în anumite perioade ale zilei (având la bază „necesitățile” de producere a energiei electrice), ucrainenii nu eliberează nici o vadră de apă. Este adevărat că aceste procese influențează negativ capacitatea de auto-curățare a apei, dar de la aceste realități habituale destul de dure până la secarea fluviului Nistru este un mare hău.
Distrugător pentru Nistru, poate fi cu adevărat construcția a 6 noi hidrocentrale pe Nistru superior, în amonte de granița cu Republica Moldova, așa cum a dorit Ucraina (și nu știm dacă a renunțat definitiv la acest plan malefic pentru sănătatea fluviului Nistru), dar gestionarea corectă, transparentă și conformă cu normele actuale de mediu ale nodului de producere a energiei electrice de la Novodnestrovsk, nu poate duce la secarea Nistrului timp de 4-5 ani.
Este de datoria noastră să insistăm pe mediere internațională pe acest subiect, dar la fel este obligația noastră să nu schimbăm tăcerea noastră pe acest subiect cu, spre exemplu „rezolvarea” problemei proprietăților moldovenești în Ucraina sau construcția unui nou pod peste Nistru. Pe subiectul fluviului Nistru nu putem ceda nici un centimetru în fața ucrainenilor, iar tăcerea noastră instituțională este doar în favoarea părții ucrainene.
În aceleași timp, Stația de Captare a Apei de la Vadul-lui-Vodă, „consumă” doar 1% din apa Nistrului, ce trece pe lângă Chișinău, este mai puțin decât debitul revărsat de râul Răut în Nistru, la Ustia, în amonte de Vadul-lui-Vodă. Sănătatea celor 4000 de râuri interne ale Republicii Moldova este o altă temă de mediu, dureroasă.
Știu că oamenii noștri „iubesc” și consumă cu nesaț știri șocante și apocaliptice, dar cred că este responsabil să operăm cu date verificate și analizate multi-aspectual (mai ales de savanții noștri de la Academia de Științe, care au o expertiză foarte bună în acest sens), astfel, încât acest subiect, extrem de sensibil, să nu provoace panică în rândul concetățenilor noștri.
Fericiun Crăcit pe apa Nistrului
Vinerea trecută Parlamentul a votat la inițiativă (mincinoasă) a PSRM crearea „Comisiei speciale pentru evaluarea gestionării integrate a resurselor de apă din bazinul râului Nistru” și din păcate, chiar dacă în această comisie a fost delegat și un fost ministru al Mediului (Violeta Ivanov), nimeni nu a sesizat impardonabila inexactitate socialistă și nu a înlocuit termenul „râu” cu cel de „fluviu”, ori Nistru se varsă în Marea Neagră și respectiv este un fluviu.
M-am luminat și am înțeles mai bine imperativele politice reprobabile ale acestei comisii parlamentare când am văzut-o acolo pe Marina Tauber, expert în furtul miliardului, dar mai ales „m-a convins” Alla Pelipețcaia, soroceanca socialistă, arhi-cunoscută pentru felicitarea „Fericiun Crăcit” care a fost numită de Parlament președintele acestei comisii. Nu am văzut în CV doamnei deputat nici un reper profesional care ar fi recomandat-o la șefia acestei comisii, doar poate faptul că s-a născut și locuiește pe malul Nistrului.
Bătrânul Nistru poate să „doarmă liniștit”…