Pentru istoria națiunii române, anul 1918 reprezintă triumful idealului național, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte, sacrificii umane şi materiale, realizate pentru făurirea statului național unitar.
Acest proces istoric, desfășurat pe întreg spațiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în anii 1784, 1812, 1821, 1848—1849, 1856, sau evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei şi Munteniei, în anul 1859, proclamarea Independenței, consfințită pe câmpul de luptă de armata română, după războiul din anii 1877—1878, precum şi adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânire străină, de la Chișinău, Cernăuți şi Alba Iulia, din 1918.
Marea Unire de la 1 decembrie 1918, a fost o împlinire, o necesitate istorică, impusă de evoluția statului național şi de necesitatea desăvârșirii sale, la baza căruia a stat actul de voință al națiunii române.
„În această zi – scria Nicolae IORGA – a sosit un ceas pe care-l așteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit”. Dar iată că, la 103 de ani de la Marea Unire, visul pe care prelatul cărturăriei românești l-a văzut împlinit, pentru noi, românii basarabeni, rămâne a fi încă o năzuință, un deziderat, o durere. O durere cred şi sper comună tuturor românilor, indiferent de locul unde trăiesc. Astăzi, mai mult decât ieri, este şi mai adevărată afirmația marelui Nicolae Iorga făcută după Unirea de la 1918: „România este o țară înconjurată de români!”.
Pantelimon Halippa, din Cubolta de lângă Bălţi, unul din făuritorii Marii Uniri şi martir al închisorilor comuniste, spunea: „Vrăjmașii noștri stau la hotare — vrăjmași câtă frunză şi iarbă, la spatele nostru şi înăuntru Țării noastre, dar cel mai mare dușman este în mijlocul nostru — acesta este NEUNIREA, Frații mei! biruiți acest strașnic dușman şi noi vom birui totul” noi basarabenii şi astăzi continuăm să păstrăm în suflete aceeași credință, că doar reuniți vom putea să scăpăm de hulpave vânturi, venite de la Răsărit, care flămânde de pământ străin, râvnesc la glie românească.
Astăzi, în Basarabia, chiar dacă timp de 50 de ani de ocupație sovietică şi 30 de ani de guvernări comuniste şi neocomuniste, moldoveniste și neomarxiste, am fost supuși unei politici consecvente de deznaționalizare, condamnați la pauperizare şi abrutizare, peste 80% dintre locuitorii acestui teritoriu sunt români, chiar dacă din neștiință sau oportunism mulți se identifică altfel. Peste 80 la sută dintre locuitorii Basarabiei vorbesc limba româna, chiar dacă mulți numesc această limbă altfel, pentru că au plătit cu toții tribut unui regim nedrept cu acest pământ, nedrept cu oameni noștri, înfrățiți cu munca, cuminți şi calzi ca pâinea de casă în sâmbătă Duminicii Mari.
În zi de 1 decembrie, noi, românii basarabeni, suntem cuprinși de două sentimente, unul de mare bucurie pentru România, care iată reușește să se alinieze în rândul țârilor euroatlantice, chiar dacă și la București mai sunt multe probleme de rezolvat şi altul de regret pentru condiția mult prea grea pe care o au astăzi românii basarabeni.
În aceste zile de mare sărbătoare pentru neamul nostru, aducem sincere felicitări tuturor românilor cu ocazia sărbătorii Marii Uniri, asigurându-vă că în Basarabia, adevărul istoric şi sentimentul de identitate românească al basarabenilor nu va putea fi învins niciodată, iar năzuința întru unirea tuturor românilor va rămâne vie în inimile noastre, până când acest deziderat istoric se va împlini, regăsindu-ne cât mai grabnic în România Mare.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Vă îmbățișez cu dragoste frățească din Alba Iulia, capitala Marii Uniri
1 decembrie 2021