La 23 august 1939 URSS și Germania nazistă semnează Acordul de neagresiune cunoscut sub denumirea de „Pactul Ribbentrop-Molotov” cu anexele secrete ce prevedeau împărțirea sferelor de influență în Europa și respectiv ciopârțirea sau chiar desființarea mai multor state din estul Europei.
În urma „implementării” acestui document diabolic au avut de suferit România, Polonia, Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. România a pierdut în 1940 Basarabia și nordul Bucovinei, rupte cu tancul și baioneta de către sovietici.
România este unicul stat care nu a reușit după Al Doilea Război Mondial sau după căderea URSS să restabilească pierderile teritoriale suferite în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, regiunile rupte de Stalin rămân a fi îndepărtate și astăzi de la trupul Țării.
Basarabia, acum Republica Moldova, într-o ceață identitară totală, este la 30 de ani de așa-zisă independență, iar sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, într-un abis de deznaționalizare tot mai dur, sunt părți componente ale Ucrainei, care a moștenit zestrea românească de la URSS.
30 de ani. Oare ne-am urnit din loc?
Acum 3 zile Academia de Științe a Republicii Moldova a remis un scurt (3 aliniate) apel public Președintelui Maia Sandu, Președintelui Parlamentului Igor Grosu și Primului-ministru Natalia Gavriliță, prin care le solicită să modifice art. 13 din Constituție, înlocuind noțiunea de sorginte sovietică și de ocupație „limba moldovenească” cu glotonimul „limba română”. (https://asm.md/apelul-academiei-de-stiinte-moldovei-pentru-restabilirea-adevarului-stiintific)
Toată presa a difuzat acest apel public aparent intempestiv și imediat peste AȘM și peste reprezentanții acesteia s-a năpustit toată lumea de pe on-line cu fel de fel de invective și alte căldări cu zoi. Vezi Doamne, că nu e (încă) timpul pentru limbă, că guvernarea PAS are alte preocupări, că este o provocare, că se încearcă aducerea pe agendă publică a unor teme false.
Un pas între oportunitate și obligație
Argumentele de oportunitate științifico-politice de modificare a art. 13 din Constituție descrise de AȘM în apelul său, trebuiau fortificate de înaltul for cu necesitatea juridică imperativă a acestei modificări, dictată de Hotărârea nr. 36 din 05.12.2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu Preambulul Constituției şi Declarația de Independentă a Republicii Moldova, (https://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=476) document prin care Parlamentul a fost OBLIGAT să modifice art. 13 din Constituție, aducând limba română în textul actului juridic suprem al statului.
În calitate de fost deputat, autor al sesizării care a stat la baza acestei Hotărâri importante a CC (https://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=sesizari&docid=238 ) țin foarte mult la „trasabilitatea” acestui document important și evident mai mult decât orice, țin la rezolvarea pozitivă a acestui subiect, determinant pentru tranșarea chestiunii privind identitatea națională a basarabenilor.
Vreau să fie limpede pentru toată lumea – pentru cei de la guvernare (din Parlament mai ales) dar și pentru detractori de tot felul – modificarea art. 13 din Constituție nu este o chestiune de oportunitate politico-juridică ci este materie de respectare a unei Hotărâri a Curții Constituționale, ori în momentul în care această hotărâre a CC va fi neglijată în continuare (și) de actualul Parlament, nu putem să vorbim despre stat de drept, ori Parlamentul, Guvernul, Președinția și alte instituții ale statului nu pot fi selective în respectarea unor hotărâri ale CC.
Ca să fie și mai clar, Parlamentul poate să decidă, ca și oportunitate modificarea art. 11 din Constituție, privind abolirea caracterului de neutralitate al Republicii Moldova (eu am militat mereu pentru renunțarea la neutralitatea vulnerabilă și aderarea la NATO), dar Parlamentul nu mai are câmp de manevră în privința art. 13 din Constituție, pentru că în acest sens există o Hotărâre a CC, care obligă Parlamentul să facă această modificare tehnică, deja.
P.S. După 2017, aflat de unul singur la guvernare (dictatorială), lui Vladimir Plahotniuc îi plăcea adesea să paradeze la București, în discuțiile cu diferiți parteneri și instituții că va asigura politic, aducerea în concordanță a Constituției cu Hotărârea nr. 36 din 05.12.2013 a CC, respectiv va „rezolva” înlocuirea enormității „limba moldovenească” cu „limba română”, dar așa cum a făcut și pe alte subiecte fundamentale, acesta a mințit, a trișat, preferând să păstreze subiectul deschis. Acum este fugar și chiar dacă este cetățean român nu îndrăznește să calce în România.
Tot ce-i românesc nu piere.