Onorată asistenţă,
Mă bucur că pot să mă adresez, astăzi, de la tribuna Parlamentului Republicii Moldova în limba română. Mă bucur că pot declara că gândesc şi vorbesc româneşte şi nimeni nu mă persecută pentru asta, numeni nu mă duce în Siberii de gheaţă.
Astăzi putem vorbi limba română pentru că aşa au cântat-o Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Astăzi ne aflăm în Parlamentul Republicii Moldova pentru că Ion şi Doina s-au răsculat contra asupritorilor şi au strigat prin cântec „Lăsaţi-ne în legea noastră, lăsaţi-ne în pace!”.
Astăzi onorăm drapelul Republicii Moldova, şi nu zdreanţa roşie, pentru că Doina şi Ion au reînviat cele trei culori româneşti.
Domnilor deputaţi,
Republica Moldova, independentă şi suverană, cântată de Doina şi Ion, este în mai mare măsură opera acestor distinşi rapsozi ai neamului, decât a multor cinovnicilor din acea perioadă.
Stimaţi colegi,
Oare am fi azi aici dacă nu ar fi fost Grigore Vieru, Ion Dumeniuc, Gheorghe Ghimpu, Lidia Istrati sau Doina şi Ion Aldea-Teodorovici? Oare am putea citi azi Eminescu, Păunescu sau Ispirescu? Am putea noi oare merge de Crăciun la biserică cu candela aprinsă ?…
Părinţii şi fraţii noştri, precum şi unii colegi mai în vârstă, şi-au cerut drepturile, nu doar pentru ei, ci şi pentru dumneavoastră, sub muzica Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici şi tot sub acordurile lor au fost maltrataţi în 89-90 de miliţia sovietică, condusă de generalul, care urma să devină prim secretar al ultimului partid comunist nereformat din spaţiul ex-sovietic.
Ei, comuniştii de ieri şi de azi, nu le pot ierta dascălilor noştri faptul că ne-au redat libertatea, nu le pot ierta faptul că sunt nevoiţi azi să vorbească în limba română: deşi, să recunoaştem sincer, nu toţi o vorbesc, chiar dacă o cunosc!
Ei nu le pot ierta faptul că politrucii de ieri au fost doborâţi, alăturii de idolii lor falşi, nu le pot ierta spiritul naţional care mai trăieşte în sufletele noastre graţie lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
Tovarăşi comunişti,
ştiu că patrioţii noştri naţionali sunt potrivnicii voştri, ştiu că suferiţi greu în urma destrămarea imperiului roşu, când secera era în mâna bieţilor ţărani iar ciocanul într-a voastră,
şi totuşi, vă rog, împăcaţi-vă cu Ion şi Doina.
Închinaţi-vă în faţa lor pentru că ne-au trezit conştiinţa naţională,
pentru că ne-au cântat libertatea,
pentru că l-au slăvit pe Ştefan,
pentru că au bătut clopotul învierii!
Sunt convins că ei v-au iertat deja:
pentru distrugerea bisericilor şi mănăstirilor pe care le-au cântat,
pentru suprimarea alfabetului latin pentru care au luptat,
pentru Siberiile pe care le-au plâns.
Împăcaţi-vă şi şi votaţi pentru declararea anului 2012 Anul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, altfel rămâneţi complici ai celor care au organizat asasinarea lor fizăcă.
Dragi colegi,
Nu cred că este nevoie să vă conving despre necesitatea declarării anului 2012 Anul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Nu cred că cineva din membrii Alianţei pentru Integrare Europeană nu exprimă gratitudine acestor ostaşi ai neamului. Nu cred că poate fi cineva împotriva comemorării interpreţilor independenţei noastre.
Sunt sigur că omagierea în anul 2012 a călăuzelor noastre, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, este doar o mică parte din ceea ce putem face noi, pentru a ne exprima respectul faţă de cei care s-au ridicat la Dumnezeu cu rugăciune pentru limba română.
27 decembrie 2011