I. Obiectul sesizării.
Conform dispoziţiilor art. 25 alin. (l) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. art. 38 alin. (l) lit. g), 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin prezenta sesizare şi ţinând cont de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, subsemnaţii solicită respectuos controlul constituţionalităţii dispoziţiilor:
- 6 alin. (1) lit. d) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007 cu următorul conţinut:
“d) aprobarea listei bunurilor proprietate publică a statului, listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse pentru concesionare sau pentru alte forme de parteneriat public-privat, precum şi aprobarea condiţiilor parteneriatului public-privat de interes naţional”;
- 4 al Art. I din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 181 din 15.07.2010 în partea ce se referă la expunerea într-o nouă redacţie a art. 7 din Legea cu privire la concesiuni nr. 534 din 13.07.1995 şi anume al alin. (1) lit. a), b) şi c) cu următorul conţinut:
“(1) De competenţa Guvernului ţin:
- a) aprobarea listei bunurilor proprietate publică a statului şi a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse pentru concesionare;
- b) aprobarea obiectivelor concesionării de interes naţional şi a cerinţelor generale privind selectarea concesionarului, precum şi a condiţiilor concesionării;
- c) aprobarea documentelor de politici privind dezvoltarea concesionării”
II. Circumstanţele de fapt şi argumentele de drept.
Întru elucidarea conţinutului prezentei sesizări, considerăm necesar a expune cronologia circumstanţelor de fapt şi de drept pertinente speţei.
Astfel, până la operarea modificărilor conform Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 181 din 15.07.2010, la caz cele operate prin dispoziţiile contestate din pct. 4 al Art. I în partea ce se referă la expunerea într-o nouă redacţia al art. 7 din Legea cu privire la concesiuni nr. 534 din 13.07.1995, alin. (1) al normei modificate avea următorul conţinut:
(1) De competenţa Parlamentului este:
- a) reglementarea juridică a raporturilor concesionale, inclusiv soluţionarea problemei delimitării atribuţiilor autorităţilor publice supreme şi ale autorităţilor administraţiei publice locale;
- b) reglementarea fiscală a activităţii concesionarilor;
- c) acordarea de facilităţi concesionarilor care aplică tehnologii progresiste şi celor care practică genuri prioritare de activitate, precum şi anularea acestor facilităţi;
- d) aprobarea listei obiectelor proprietate publică propuse pentru concesionare, precum şi a clauzelor obligatorii ale contractelor de concesiune.
După modificările operate, norma respectivă are deja următorul conţinut (cităm numai în partea în care se referă la prezenta sesizare):
(1) De competenţa Guvernului ţin:
- a) aprobarea listei bunurilor proprietate publică a statului şi a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse pentru concesionare;
- b) aprobarea obiectivelor concesionării de interes naţional şi a cerinţelor generale privind selectarea concesionarului, precum şi a condiţiilor concesionării;
- c) aprobarea documentelor de politici privind dezvoltarea concesionării.
Reexaminând Nota informativă a proiectului de lege înaintat în Parlament în varianta iniţială, precum şi normele contestate în ansamblu, autorii sesizării constată că nu a existat o justificare de delegare a competenţelor autorităţii reprezentative supreme a statului către autoritatea executivă, iar această degrevare este una neconstituţională, iar în fond prejudiciabilă.
În scopul elucidării circumstanţelor de fapt ţinem să precizăm că examinând cronologia reglementărilor legale, cu regret constatăm faptul că modificările operate în legislaţie, inclusiv prin prisma unor alte acte normative de punere în aplicare a acestora au avut ca scop unic concesionarea activelor aflate în gestiunea economică a Î.S. “Aeroportul Internaţional Chişinău” şi terenul aferent acestora.
În acest sens precizăm că prin pct. 4 al Art. I în partea ce se referă la expunerea într-o nouă redacţia al art. 7 din Legea cu privire la concesiuni nr. 534 din 13.07.1995, contestat prin prezenta sesizare, Guvernul a fost împuternicit de a aproba lista bunurilor proprietate publică a statului şi/sau a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse pentru concesionare, cu aprobarea obiectivelor concesionării de interes naţional şi a cerinţelor generale privind selectarea concesionarului, precum şi a condiţiilor concesionării, inclusiv aprobarea documentelor de politici privind dezvoltarea concesionării.
Legea respectivă a fost publicată la în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 03.09.2010.
Cu toate că Guvernul urma iniţial să aprobe lista bunurilor proprietate publică a statului propuse pentru concesionare, a obiectivelor concesionării şi alte acte precum stipulează norma citată, prin Hotărârea Guvernului nr. 1158 din 20.12.2010, în mod individual, s-a dispus aprobarea concesionării parcării auto a Î.S. „Aeroportul Internaţional Chişinău” şi a condiţiilor concesionării acesteia.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 438 din 19.06.2012 deja Î.S. “Aeroportul Internaţional Chişinău” a fost expus integral drept obiect pentru proiectul de parteneriat public-privat, prin concesionarea acestuia, implicit a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1158 din 20.12.2010 ce se referea numai la concesionarea parcării auto a Î.S. „Aeroportul Internaţional Chişinău”.
Reprezintă un fapt notoriu circumstanţele ce au evoluat ulterior, iar din informaţiile vehiculate în presă, la moment, prin alte scheme meschine se propune deja o reconcesionare a activelor Aeroportului Internaţional Chişinău, pentru conferirea unui titlu de bună credinţă unei noi entităţi juridice şi lichidarea urmelor delapidărilor efectuate de către Ilan Shor, vestitul protagonist şi beneficiarul delapidărilor celor trei bănci, figurantul în cauze penale instrumentate de organele de drept din Republica Moldova.
Ţinem să precizăm că prin Decizia Curţii Constituţionale din 08.10.2013 a fost sistat procesul privind verificarea constituţionalităţii Hotărârilor Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău.
Potrivit părţii motivante a Deciziei în referinţă, Curtea a specificat că potrivit actelor legislative aplicabile în domeniu, punerea în aplicare a legislaţiei privind concesiunile este în sarcina Guvernului, cu concursul organelor centrale de specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale, în limitele competenţei lor.
În acest sens, Curtea a motivat faptul că autorii sesizării nu au contestat prevederile legilor, în temeiul cărora au fost elaborate hotărârile contestate ale Guvernului.
Astfel, precizăm că obiectul prezentei sesizări nu îl constituie Hotărârile Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău, dar anume dispoziţiile legale prin intermediul cărora Guvernul a fost abilitat cu competenţa materială şi în temeiul cărora au fost elaborate Hotărârile Guvernului referitoare la concesionarea Aeroportului Chişinău.
În motivarea de drept a prezentei sesizări menţionăm că potrivit art. 127 alin. (3) din Constituţia Republicii Moldova, proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, iar conform alin. (4) al aceluiaşi articol, bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Astfel, legiuitorul constituant a enunţat expres că proprietatea publică aparţine statului, iar norma respectivă se impune a fi analizată în corelare cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, inclusiv exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale.
Precum a fost evidenţiat în practica Curţii Constituţionale, atribuitele statului, implicit al organelor reprezentative consacrate prin Constituţie nu au o existenţă abstractă, ele exercitându-se în corelare şi coroborare cu celelalte prevederi constituţionale.
Această interdependenţă funcţională determină atât cadrul în care aceste atribuţii se exercită, cât şi conţinutul material concret al acestora.
Prin urmare, delimitarea competenţelor, cum este, în speţă, dreptul de proprietate publică al statului, sunt influenţate de principiile constituţionale de bază care călăuzesc însăşi existenţa statului, între care se află şi principiul protejării intereselor naţionale, precum şi a securităţii naţionale.
Mai mult ca atât, acţiunea statului în concordanţă cu interesul naţional se constituie într-o garanţie a cetăţenilor referitoare la protecţia propriilor drepturi şi libertăţi.
În acest sens art. 1 alin. (1) din Constituţie stipulează că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, forma de guvernământ a statului este republica, iar potrivit alin. (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
În acelaşi context, potrivit art. 2 alin. (2) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.
În fine, potrivit art. 60 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
În acest context, redacţia iniţială a Legii cu privire la concesiuni nr. 534 din 13.07.1995 ce stipula expres că numai Parlamentul este abilitat cu dreptul de a reglementa juridic raporturile concesionale, inclusiv soluţionarea problemei delimitării atribuţiilor autorităţilor publice supreme şi ale autorităţilor administraţiei publice locale, inclusiv aprobarea listei obiectelor proprietate publică propuse pentru concesionare, precum şi a clauzelor obligatorii ale contractelor de concesiune, reprezentau nişte norme constituţionale, deoarece numai Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului este în drept să decidă din numele cetăţenilor Republicii Moldova cărora le aparţine dreptul exclusiv de proprietate asupra bogăţiilor de orice natură ale subsolului, spaţiului aerian, apelor şi pădurilor folosite în interes public, a resurselor naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, a căilor de comunicaţii, precum şi altor bunuri stabilite de lege.
Din această perspectivă, în prezenta cauză, considerăm că transferul competenţelor conform normelor contestate este în dezacord cu normele constituţionale deoarece atribuţiile conferite Guvernului nu ţin de administrarea nemijlocită a bunurilor proprietate publică a statului, dar nişte norme privind asigurarea însăşi a existenţei statului, al protejării intereselor naţionale, precum şi a securităţii naţionale.
În acest sens menţionăm că aprobarea listei obiectelor proprietate publică propuse pentru concesionare, precum şi a clauzelor obligatorii ale contractelor de concesiune, ca act juridic al Parlamentului, urmează să reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitate un act cu aplicabilitate generală, iar Guvernul prin intermediul instrumentelor legale conferite, urma să implementeze obiectivele stabilite de Parlament.
Având în vedere că norma contestată din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007 şi anume art. 6 alin. (1) lit. d) practic reprezintă corespondentul normelor contestate din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 181 din 15.07.2010, prin prezenta sesizare solicităm declararea neconstituţională a acestora, în baza aceloraşi argumente de fapt şi de drept.
III. Solicitarea autorilor sesizării.
În contextul celor expuse şi în temeiul normelor solicitate, ţinând cont că circumstanţele de fapt şi de drept expuse ridică probleme de drept esenţiale, solicităm respectuos Înaltei Curţi de Jurisdicţie Constituţională:
- Primirea spre examinare şi declararea admisibilă a prezentei sesizări;
- Fixarea examinării în regim de urgenţă;
- Exercitarea controlului constituţionalităţii şi declararea neconstituţională a dispoziţiilor:
- 6 alin. (1) lit. d) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04.05.2007;
- 4 al Art. I din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 181 din 15.07.2010 în partea ce se referă la expunerea într-o nouă redacţie a art. 7 din Legea cu privire la concesiuni nr. 534 din 13.07.1995 şi anume a alin. (1) lit. a), b) şi c).