proiect
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
pentru modificarea şi completarea art. 264 din
Codul muncii al Republicii Moldova
nr. 154-XV din 28 martie 2003
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Articolul unic. — Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 159–162, art. 648), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
La articolul 264, textul „Mărimea concretă a compensaţiei se stabileşte în contractul individual de muncă.” se substituie prin textul „Mărimea concretă a compensaţiei se stabileşte în contractul individual de muncă, cu excepţia compensaţiei plătite conducătorului unităţii cu capital de stat sau majoritar de stat, care nu poate depăşi 3 salarii medii lunare.”
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
NOTĂ INFORMATIVĂ
la proiectul legii pentru modificarea şi completarea art.264 din
Codul muncii al Republicii Moldova
nr. 154-XV din 28 martie 2003
Codul Muncii prevede o multitudine de drepturi şi garanţii pentru salariaţi, menite să asigure o reglementare eficientă a raporturilor de muncă. Putem afirma cu certitudine că legislaţia muncii este foarte avansată şi asigură o bună protecţie persoanelor antrenate în câmpul muncii, precum şi angajatorilor.
Din păcate, la fel ca şi în alte domenii de activitate, deseori cadrul legal pertinent este folosit în scopuri ignobile; interesele personale ale factorilor de decizie creează situaţii de coruptibilitate şi au ca efect prejudicierea intereselor generale ale societăţii.
Un exemplu elocvent de „abuz legal“ reprezintă contractul individual de muncă încheiat cu Directorul general al S.A. „Tutun – CTC“, întreprindere cu peste 90% de capital de stat, care prevede achitarea la concediere, directorului, a unei compensaţii în mărime de 5 (cinci) milioane lei. Cu siguranță acest exemplu scandalos nu este unul singular.
Având în vedere că în Republica Moldova sunt înregistrate aproximativ 1500 de întreprinderi de stat şi municipale, fără a lua în consideraţie numărul altor societăţi în care statul deţine o cotă substanţială în capitalul social, există pericolul repetării unor situaţii asemănătoare şi la alte nivele.
Pentru a exclude samavolnicia persoanelor responsabile de negocierea şi încheierea contractelor de muncă cu managerii acestor unităţi, considerăm oportun de a limita mărimea maximă a compensaţiei, plătite la concedierea conducătorului unităţii.
Este necesar de menţionat că proiectul propus spre adoptare nu limitează în nici un fel libertatea contractuală a angajatorilor privaţi, fiind doar o măsură de prevenire a abuzurilor factorilor de decizie aflaţi în slujba statului.
Suntem îndreptăţiţi să credem că prin această modificare vor fi excluse cazurile de influenţă venală la naşterea raporturilor de muncă în cadrul unităţilor cu capital de stat sau majoritar de stat.
Deputat în Parlament, Valeriu MUNTEANU