(ne)Teama de a fi român

Trebuie sa recunoaştem cu sinceritate, dar şi cu multă îngrijorare, că astăzi, la fel ca acum 20, 15, 10 sau 5 ani în urmă, cetăţenii Republica Moldova, care se declară a fi români, sunt priviţi de marea majoritate a concetăţenilor noştri, cu o anumită doză de circumspecţie, neîncredere, aş spune chiar.

Dacă zici că eşti român din Basarabia, cu siguranţă interlocutorul, mai ales dacă este vreun funcţionăraş de stat, te va privi cu multă atenţie, din cap până- n picioare şi de la picioare până- n cap, se va încrunta uşor, va strâmba din sprâncene şi chiar poţi să te alegi cu o replică de genul: „Ei, şî di unde mă rog, eşti mătăluţă român, dacă văd din acte, că te-ai născut la Rădeni, Străşeni şi acum locuieşti la Codru, lângă Chişinău?”. Din contra, dacă declari că eşti rus sau rusoaică, ucrainean sau ucraineancă, găgăuz sau găgăuzoaică, bulgar sau bulgăroaică, slujbaşul nostru, foarte grav şi plin de respect amestecat cu-n soi de adulaţie băloasă, te va ameţi de atenţie deosebită şi băgare în seamă.

Acest specimen atitudinal nu este unul stihinic pentru Republica Moldova, ci mai degrabă îmbracă forma unui comportament uniform şi general acceptat, indicând într- o formă extrem de subtilă „temperatura” medie a societăţii, care nu a fost încă pregătită să accepte termenul „român”. Afirmaţia recentă a preşedintelui Traian Băsescu, conform căruia „majoritatea moldovenilor nu doresc unirea cu România”, prezentată de unele instituţii de presa, de la Chişinău, uşor tendenţios şi chiar speculativ, fără comentariile pertinente ale preşedintelui la această temă, trebuie înţeleasă prin prisma mai multor explicaţii, implicaţii şi precizări intrinseci.

Marea majoritate a cetăţenilor Republicii Moldova, au fost, sunt şi vor fi mereu buni români, din păcate, basarabenii au fost şi rămân a fi ostaticii guvernanţilor de ieri şi de azi, de la Chişinău, care, din păcate sunt croiţi din altă stofă decât omul de rând, uneori şi „pe alocuri”, vorba unui fost-mare „prim”, numai bună pentru peticit. Dacă în orice ţară occidentală, politicienii sunt dependenţi de electorat, atunci la noi e tocmai invers, electoratul este dependent de politicieni, dacă în toate ţările normale politicienii sunt în serviciul popoului, atunci la noi poporul este în slujba (unor) politicieni, în toate ţările politicienii caută să le intre oamenilor în voie, iar la noi, oamenii sunt cuminţi ca nişte mieluşei, ca nu cumva să le tulbure liniştea noilor (vechi) guvernanţi. Dacă în toate ţările politicienii sunt „vârful de lance” al unei societăţi, atunci la noi mare majoritate, sunt precum bine spune regretatul Dumitru Matcovschi „cozi de topor”, care nu doresc altceva decât să fie „nacialnici”, să aibă imunitate, influenţă şi putere de decizie, iar unitatea de neam, limbă, istorie şi cultură sunt pentru ei, nişte imperative ilare, iar oamenii care le promovează nişte romantici cu stranietăţi.

La ultimul recensământ din 2004, realizat metodic şi cu multă acribie de către comuniştii lui Vladimir Voronin, s-au declarat români doar 1,9% din populaţia Republicii Moldova, asta pentru că oamenii au fost descurajaţi şi chiar împiedicaţi să se autoidentifice „români”, fiindu- le sugerat termenul mult mai comod de „moldovean” şi chiar cei care s-au încăpăţânat să se declare în faţa lui Voronin (a se înţelege Moscova) români, nu au încăput în datele recensământului, corectate atent la Preşedinţie sau la sediul de partid din strada Nicolae Iorga. Între 1-14 aprilie 2014, în Republica Moldova, Biroul Naţional de Statistică, va efectua următorul recensământ al populaţiei.

Trebuie să ne angajăm în popularizarea acestui viitor recensământ, să încurajăm pe toţi basarabenii să se declare români, vorbitori de limbă română, să creăm un corp independent de monitorizare a procesului de colectare şi procesare a datelor (pentru că, sinceri să fim, credibilitatea actualei guvernări, rămasă fără coloană vertebrală, după scoaterea PL de la guvernare, a scăzut dramatic), pentru ca dilema pribegiei identitare din Republica Moldova să fie rezolvată definitiv şi irevocabil.

Publicat în Evenimentul Zilei, 13 august 2013

Scrie un comentariu: