Paradoxul democrației, spunea poetul și prozatorul Valeriu Butulescu, este faptul că prin alegeri libere, oameni fără demnitate, devin demnitari.
Uneori am impresia că la scrierea acestor rânduri, marele autor de aforisme s-a gândit la comuniștii moldoveni, mai vechi și mai noi, mai tineri și mai bătrâni, din PCRM și din afara acestui partid, cu barbă sau cu cosiță, din Dubăsari sau din Călărași, îmbrăcați în costume scumpe de la Armani sau parfumați abundent pentru a acoperi mirosul strident de naftalină.
Aseară am participat la emisiunea Fabrika de la Publika TV, alături de comunistul Grigore Petrenco și vechiul fruntaș socialist Valentin Krâlov, unde am discutat și despre inițiativa PL de revocare a deputatului comunist din delegația noastră la APCE.
Pe lângă huliganismul parlamentar, de care a dat dovadă Petrenco la ultimele ședințe ale Parlamentului din sesiunea de primăvară-vară, recent acesta nu a votat la APCE Raportul de monitorizare al Federației Ruse, în care sunt înserate trei prevederi ce țin nemijlocit de Republica Moldova:
- atenționarea Rusiei pentru eliberarea masivă a pașapoartelor rusești pentru cetățenii din stânga Nistrului, înaintea alegerilor parlamentare și respectiv prezidențiale din Rusia;
- atenționarea Rusiei pentru deschiderea secțiilor de votare în Transnistria, fără acordul autorităților de la Chișinău și
- cel mai important, solicitarea de retragere neîntârziată a munițiilor și militarilor din autoproclamata republică nistreană.
Argumentele lui Petrenco au fost dea dreptul sinistre — el nu a votat pentru că, chipurile, acest raport este unul rusofob și pune Federația Rusă într-o lumină proastă, or pentru Petrenco, imaginea imaculată a Rusiei este mai importantă decât interesele Republicii Moldova, care ne dictează, că retragerea neîntârziată a munițiilor și militarilor ruși din Transnistria este un imperativ, care nu poate fi condiționat sau argumentat, mai ales de un demnitar de stat.
Întrebat fiind, dacă este de acord cu poziția PCRM în această problemă, reprezentatul lui Dodon a spus că susține plenar argumentele comuniștilor și consideră că Petrenco a procedat corect atunci când a votat pentru Rusia și împotriva Republicii Moldova.
Acum stau și mă gândesc, care este deosebirea dintre un comunist de 71 de ani și un fost comunist de 37 de ani, cu ce este mai bun Dodon decât Voronin, dacă gândesc și acționează la fel: ambii consideră că trebuie să batem mătănii, în semn de venerație și pocăință, în fața lui Putin, ambii vor să ne ducă pe culmile pline de „democrație” și „bunăstare” ale Uniunii Vamale Rusia—Belarus—Kazahstan, ambii nu îndrăznesc să-i reamintească Moscovei, că are trupe de ocupație pe teritoriul nostru, ambii ne vorbesc de limba și națiunea moldovenească, ambii au sufletele cernite de românofobie, aruncând, de câte ori se ivește ocazia, săgeți otrăvite peste Prut.
Dodon a plecat din PCRM, dar a rămas de fapt alături de Voronin, secundându-l în toate demersurile antieuropene ale acestuia. Probabil Dodon a ieșit din PCRM, pentru că obosise să mai asculte dispozițiile de sorginte anarhice ale lui Marc Tkaciuk și pentru a avea toată ziua liberă ca să dea cu oiștea-n gard.