Cauza românească a Basarabiei a fost și rămâne a fi mobilul cel mai puternic pentru care am venit în politică și pentru care mai duc și astăzi, cu smerenie și împăcare un prapur pe care scrie: „Basarabia e România”.
În vara lui 2013, când protipendada moldovenească era ocupată cu furtul miliardului, deputat de opoziție fiind, am scris (inspirat din doctrina franceză) și am depus (împreună cu alți colegi liberali) la Curtea Constituțională o Sesizare prin care am cerut, pentru prima dată de la Independență încoace, constituționalizarea Declarației de Independență, ca izvor de drept.
În data de 5 decembrie 2013, după lungi dezbateri la Curtea Constituțională, unde am apărat cauza „limbii române”, Curtea Constituțională a statuat că Declarația de Independență beneficiază de clauză de eternitate (fiind actul imuabil al statului) și prevalează chiar și asupra Constituției, or, în evoluția sa, orice stat poate avea doar un act de naștere (Declarația de Independență) și două-trei sau chiar mai multe Constituții, dar nici un adevăr din Constituție nu poate să fie contrar Declarației de Independență.
Astfel, Curtea Constituțională a statuat că limba română din Declarația de Independență prevalează asupra (inepției) limba moldovenească din Constituție.
Hotărârea Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013 este mai mult decât explicită și obligatorie pentru Parlament, dar din păcate, timp de 10 ani, aceasta a zăcut și nu a putut fi pusă în lumină și în acțiune din cauza politicienilor noștri de gutapercă, cu două fețe și fără nici un obraz, politicieni care doar după ce pierd puterea constată că limba română este o materie sacrosantă, iar Unirea Basarabiei cu România este (unica) calea noastră cea dreaptă.
Astăzi, deputații PAS, din majoritatea parlamentară, având la bază Hotărârea Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013, privind constituționalizarea Declarației de Independență, au înregistrat un proiect de lege (nr. 35 din 24.02.2023), prin care, citez: „printr-o modificare tehnică” va fi schimbată sintagma „limba moldovenească” (de sorginte sovietică) cu glotonimul „limba română”, aruncând astfel, din spațiul constituțional și normativ tot gunoiul propagandistic adunat timp de 32 de ani.
Nădăjduiesc din tot sufletul ca această inițiativă legislativă salutabilă va prinde viață cât mai grabnic și, astfel, limba română va întrona în spațiul constituțional și legal al Republicii Moldova, deschizând astfel, calea pentru o discuție temeinică (la Chișinău și București) pe tema Unirii pentru vecie a Basarabiei cu România.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
Poză de la Curtea Constituțională, 5 decembrie 2013