Chestiunea (sarcina) manipulării rezultatelor alegerilor parlamentare prin redimensionarea circumscripțiilor uninominale este veche de peste două sute de ani, chiar dacă acest procedeu mai puțin democratic este utilizat în premieră în Republica Moldova, iar democrații și socialiștii din subordinea lor, autori ai exercițiului de diluare a voinței electoratului, încearcă să folosească la maxim „potențialul” enorm de speculație, oferit de noua lege electorală, promulgată fulger de către (ne)președintele Dodon stând în „poziția ghiocelului”.
Noțiunea „gerrymander” a fost utilizată pentru prima dată în Boston Gazette, la 26 martie 1812, cuvântul fiind „creat” ca reacție la redesenarea cartierelor electorale pentru alegerile din Senat, în statul Massachusetts, condus la acea vreme de guvernatorul Elbridge Gerry, care a semnat un proiect de lege care a redistribuit Massachusetts-ul în beneficiul partidului său democrat-republican. Când a fost cartografiat, unul dintre cartierele contorizate din zona Bostonului, se spune că seamănă cu forma unei salamandre mitologice.
Redistribuirea a fost un succes foarte mare pentru comanditar — deși în alegerile din 1812 în statul Massachusetts alegerile au fost câștigate de federaliști, circumscripția redistribuită pentru Senat, a rămas ferm în mâinile democrat-republicanilor.
După același model, rămas demult istorie în state cu democrație veritabilă, în aceste săptămâni se încearcă să fie croite și recroite circumscripțiile electorale, de către o comisie formată aproape în exclusivitate din democrați, socialiști și umilele lor anexe politice.
Mimându-se formule savante și proceduri complexe și complicate, Republica Moldova este împărțită, cu nonșalanță, în circumscripții electorale uninominale, astfel încât voturile potențiale ale opoziției (de centru-dreapta) să fie diluate puternic cu filo-ruși indigeni, testați în multiple conflagrații electorale.
Adevărata comisie, alta decât cea oficială, formată prin Hotărâre de Guvern, demult a încheiat formarea și partajarea „salamandrelor” și a „dinozaurilor” uninominali, iar lipsa de interes și atenție a partidelor de opoziție (care nu participă la lucrările „comisiei Ciocan”) și a societății civile avizate, contribuie „formidabil” la transpunerea formulelor convenite pe sub masă de către democrați și socialiști, în „rezultatele” comisiei conduse cu „acribie” de Iurie Ciocan.
Am analizat cu multă atenție fiecare ședință (transmise on-line) a Comisiei Naționale pentru constituirea circumscripțiilor uninominale permanente, iar felul în care democrații (din această comisie) mimează foarte artistic că se trag de brăcinarele de la nădragi cu socialiștii, demonstrează cu prisosință că socotelile au fost făcute pe altă platformă, unde granițele circumscripțiilor se cunosc demult (de către parteneri), iar acum, prin folosirea arsenalului coercitiv al statului sunt demonizați potențialii candidați nesupuși și neîmblânziți (încă) de Partidul Democrat „atotîncăpător”…