„Cât caracter atâta țară” sau vânătoarea oamenilor buni

Republica Moldova pe lângă multe alte metehne generale pe care le are, mai este și statul european cu cea mai puțină faună sălbatică, dar cu cei mai mulți vânători raportați la numărul populației și la suprafața terenurilor de vânătoare.

Așa se face că practic nu mai avem păsări și animale sălbatice, fiecare ediție nouă a Cărții Roșii (ce cuprinde specii de organisme pe cale de dispariție) are tot mai multe specii periclitate, bunăoară în ediția din 2015, sunt adăugate șase specii noi de anseriforme, adică lebede, gâște, rațe şi altele.

În Republica Moldova sunt mai multe regiuni unde la fiecare iepure de câmp avem câte doi vânători, patru puști cu două țevi și cel puțin 40 de gloanțe, iar păsările acvatice sunt o raritate, fiind mai multe în cărțile de științe ale naturii decât în zonele umede de pe Prut și Nistru.

Altfel, în vederea regenerării faunei sălbatice, interzicerea totală sau parțială a vânătorii a fost mereu o necesitate pentru natură, dar practic imposibil de depășit pentru factorul politic, mereu dependent de oamenii cu puști.

Istoria se repetă, dar nu poate fi repetată

În aceste condiții, în baza analizelor multiple ale comunității științifice și ale ONG-rilor de Mediu, la preluarea mandatului de ministru al Mediului, în 2015 am interzis vânătoare practic la toate speciile, în vederea regenerării acestora. Imediat am fost asaltat de protipendada politică, vechi protectori ai tagmei vânătorești, care m-au tot amenințat că dacă nu mă potolesc o să plec din fruntea ministerului. Nu am plecat de bună voie, dar nici nu au îndrăznit să mă demită.

În paralel asociația monopolistă a breslei vânătorești (cu multe valențe demonstrate de braconieri) Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova (SVMP) a făcut presiuni inimaginabile, amenințându-mă cu tot ce vreți, inclusiv cu proteste masive, pe care le-au materializat în data de 30 septembrie 2015, în scuarul de lângă minister.

Au venit sute de vânători, înarmați până în dință cu pancarte, lozinci și dorință năvalnică de a vărsa râuri de sânge de animăluțe și păsări neajutorate. A fost unicul protest al vânătorilor în toată istoria Republicii Moldova și poate în întreaga Europă.

În acea zi reprezentanții ONG-rilor de Mediu, oameni cu literă mare, au venit în fața vânătorilor, pentru un contra-protest, întru susținerea poziției de atunci a ministerului. Erau puțini, dar profesioniști, determinați și curajoși.

La acel contra-protest, printre liderii ONG-rilor de Mediu, cu două pancarte în mână („animalele au drept la viață” și „vânătoarea este sălbăticia sec. XXI”- în limba rusă), a fost și Iuliana Cantaragiu, actuala ministră a Mediului. O vedeți în poza alăturată. M-a susținut febril atunci.

Nu am cedat

Chiar dacă domnul Ghimpu era vânător, iar Plahotniuc era dictator, nu am renunțat la deciziile mele, necesare pentru asanarea mediului. Cât am fost ministru al Mediului (30 iulie 2015 – 30 mai 2017), două sezoane la rând, vânătorii au ținut puștile în cui, iar fauna sălbatică s-a regenerat parțial.

Dacă în 2015 numărătoarea realizată de vânători și mediul academic (concrescut cu vânătorii) reliefa un număr de aproximativ 73 000 de iepuri de câmp, doar peste un an, în liniștea puștilor, în 2016, numărul iepurilor a crescut până la aproximativ 103 000, iar către numărătoarea din 2017 iepurii de câmp s-au înmulțit și mai mult.

Au fost, unicii doi ani, în toată istoria Republicii Moldova, când puștile au tăcut, iar fauna sălbatică, păsări și animale au făcut parte din concertul naturii, din concertul vieții și nu din cel al morții.

De la vorbe la fapte. Vorbe mai multe, fapte deloc

În vara acestui an doamna Iuliana Cantaragiu, vicepreședintă PAS, a fost numită ministru al Mediului și am avut o mare bucurie în acest sens. Dumneaei chiar este un om bun.

Imediat, conform calendarului anual obișnuit, au început procedurile de consultare publică pentru aprobarea Ordinului ministrului Mediului pentru vânătoarea în sezonul 2021-2022. Declarațiile publice ale doamnei ministru pe acest subiect au rezonat în totalitate cu imperativele de mediu – vânătoarea urma să fie limitată la maxim.

Și am trăit un deja vu „parțial” – o luptă crâncenă în presă între vânători și ministra mediului și amenințări ritoase cu proteste masive ale vânătorilor. Oamenii cu puște au anunțat cu surle, data și locul protestului fatidic, 27 noiembrie, Piața Marii Adunări Naționale…După care, din păcate, Mediul, cu călușul în gură, a fost pus din nou în genunchi, în fața barbariei.

Subit, în data de 23 noiembrie, ministra Mediului, doamna Iuliana Cantaragiu a semnat și s-a publicat în Monitorul Oficial, Ordinului 1333 privind aprobarea cotelor de recoltare pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 2021-2022.

Acest document, dea dreptul elucubrant, nu doar că autorizează omorârea prin împușcare a câtorva mii de reprezentanți ai speciilor jinduite anterior de vânători (iepure de câmp, fazan, porumbel gulerat și mistreț), dar introduce, subit, spre abatorizare gâsca, rața, lișița și găinușa de baltă.

Dar este de-a dreptul cvasi-criminală (pentru mediu) introducerea inexplicabilă în Ordinul ministrului, a 5 specii de rațe sălbatice – Rața cârâitoare (Anas querquedula), Rața lingurar (Spatula clypeata), Rața fluierătoare (Mareca penelope), Rața sulițar (Anas acuta), Rața cu cap castaniu (Aythya ferina), specii cu tendințe descrescătoare la nivel global, inclusiv din cauza vânătorii, a capturării în sălbăticie și/sau din cauza degradării habitatului nativ al speciei.

Evident, după publicarea năvalnică în Monitorul Oficial și pe site-ul ministerului a Ordinului buclucaș, jubilând vânătorii „buni” au anulat protestul și au pus puștile pe umăr. Dacă acesta ar fi avut loc, mergeam și eu, cu siguranță, la un contra-protest, în fața vânătorilor, cu două pancarte mari și sonore, să o susțin pe doamna ministru și politicele dumneaei de protecție a mediului. Dar nu a fost să fie.

– Doamna ministru Iuliana Cantaragiu, documentul ce deschide calea vânătorii fără noimă abundă în erori dar și greșeli fundamentale, astfel, vă solicit, respectuos, aproape prietenește, să rectificați cât mai grabnic Ordinul 1333, astfel încât în conținutul acestuia să rămână doar următoarea frază: „Vânătoarea este interzisă”.

Știu că dumneavoastră sincer credeți în dezideratele de mediu și în 2019 când ați fost secretar de stat pentru mediu și acum când sunteți ministru, colegii din partid și guvern au intervenit brutal și v-au siluit să renunțați la pozițiile principiale privind limitarea vânătorii, pentru că, spun ei, citez „sunt prea multe nemulțumiri sociale, trebuie să cedăm pe undeva, nu avem nevoie de proteste”…și ați cedat din nou și din păcate. La Mediu.

Dar mai știu că sunteți un om drept și nădăjduiesc să aveți puterea de a alege grâul (de Mediu) de neghină (politică). Altfel, nu aveți pentru ce să continuați, dumneavoastră nu ați venit pentru căpătuire, ori asta, cu vânătoarea nu se prescrie și nu se uită. Fiți principială.

În loc de Epilog. 55 038

Deocamdată. Nu voi face nici o concluzie pe acest subiect (coroborat cu altele de actualitate), nici asupra faptelor, nici asupra persoanelor, chiar dacă tare vreau să mă „dezlănțui” în acest sens. Îmi este rușine de rușinea voastră. Reveniți-vă…

55 038 de păsări și animale vor fi omorâte anul acesta de vânătorii „buni”.

Scrie un comentariu: