Domnilor şi doamnelor,
Dragi colegi liberali
După cinci ani de Parlament, după ce am fost la putere, dar şi în afara acesteia, constat şi declar cu mâna pe inimă, că cele mai mari probleme ale Republicii Moldova, au fost şi rămân a fi, independenţa justiţiei, sau mai exact lipsa de independenţă a justiţiei şi gradul mare, dar mare de tot, al corupţiei.
Aceste două noţiuni: justiţie şi corupţie, aparent din opere diferite sunt de fapt interdependente şi acţionează puternic, asemenea unui stăvilar în calea firească de dezvoltare a statului nostru.
Sunt absolut sigur că în ierarhia nereuşitelor guvernării din ultimii ani, un loc de frunte îl ocupă lipsa de reacţie a statului la fenomenul corupţiei, ori chiar concreşterea cu acest flagel social periculos.
Chiar săptămâna acesta, World Economic Forum, a publicat raportul Competitivităţii Globale pentru 2014—2015, unde justiţia moldovenească, ocupă locul 141 din 144 de ţări, sub aspectul independenţei acesteia, astfel în ţări precum Burkina Faso, Uganda, Mozambic sau Angola, justiţia este mai independentă decât în Republica Moldova.
Direcţia Naţională Anticorupţie este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere în rândul cetăţenilor României, cu peste 50%, pe când instituţia omoloagă din Republica Moldova – Centrul Naţional Anticorupţie, are un grad de încredere de sub 1%, mai mult decât atât, pentru marea majoritate a moldovenilor, iniţialele C.N.A. nu înseamnă absolut nimic !!!
În România doar în anul trecut, în 2013, în urma investigaţiilor DNA, peste 1.000 de persoane au fost condamnate de către instanţele de judecată, definitiv şi cu executare, iar alte 4500 de dosare, consistente, se află pe mesele de lucru ale procurorilor şi judecătorilor.
România a reuşit să asigure pentru cetăţenii săi, egalitatea efectivă a tuturor în faţa legii, „de la Vlădică până la opincă”, astfel, au încăput sau urmează să ajungă în puşcărie pentru corupţie: un fost prim ministru, un prim vice prim ministru, fratele preşedintelui României, socrul primului ministru, senatori, deputaţi miniştri, proprietari de televiziuni, milionari şi miliardari.
În România lupta împotriva corupţiei este încurajată de Statele Unite ale Americii, care a lansat mesaje nu numai către Bucureşti, dar şi celorlalte capitale din Europa Centrală şi de Est prin vicepreşedintele Joe Bidden şi Victoria Nuland, consilierul pentru Europa de Est al Secretarului de stat al SUA, a se vedea exemplul recent al Ungariei, care pentru corupţie la nivel înalt a fost scoasă de către SUA, din lista statelor cu o democraţie viabilă, iar la 10 înalţi demnitari le-a fost interzis accesul în SUA. Acest lucru se întâmplă pentru că, pentru americani, lupta împotriva corupţiei este egală cu apărarea naţională.
Dacă un politician este coruptibil şi este de vânzare, şi poate fi cumpărat de orice afacerist, cu siguranţă, acest politician poate fi cumpărat şi cu ruble ruseşti, de către serviciile ruse, pentru a-şi trăda ţara.
Să ne amintim în acest sens tentativa de mituire a deputaţilor, pentru a schimba cursul european al Republicii Moldova, sau de spălarea de către ruşi a 20 miliarde dolari, prin băncile din Republica Moldova.
Dacă la Bucureşti şi în alte capitale europene s-a auzit acest mesaj, Chişinăul din păcate are încă urechile înfundate. Dacă Republica Moldova nu va scăpa de corupţie nu se va integra NICIODATĂ în structurile euro-atlantice.
În acelaşi timp, dar în altă operă, în Republica Moldova, în ultimii 23 de ani, adică de la independenţă încoace, nu a fost condamnată cu executare, cu privaţiune de libertate, NICI O PERSOANĂ, chiar dacă, am avut sute de cazuri răsunătoare care au transpărut în presă, şi nu doar cazuri mărunte şi oarecum ridicole, cu medici sau profesori luând mită 500 de lei, ci cazuri, cu implicarea unor foşti sau „pe alocuri”, vorba unui fost mare verde-actual, miniştri în exerciţiu, deputaţi, sau chiar un şef de Guvern.
Este absolut elocvent, că o abordare coerentă a fenomenului corupţiei nu se poate realiza, decât, dacă există, în aceeaşi măsură, voinţă politică şi o atitudine fermă, unitară, a sistemului judiciar, lipsa uneia dintre cele două precondiţii, face ineficiente politicile de combaterea a corupţiei.
În Republica Moldova, din păcate, lipsesc deocamdată ambele precondiţii, pentru că cei doi lideri decidenţi din arcul guvernamental, în egală măsură, ţin în prizonierat tot sistemul organelor de drept, folosindu-l în scopuri personale şi de partid.
Acum o s-o spun pe şleau, pe înţelesul tuturor,…justiţia nu a devenit mai independentă, iar corupţia mai puţină în Republica Moldova, în ultimii ani, pentru că acest lucru nu l-au dorit PLDM şi PD, sau mai exact liderii din faţă şi din spate a acestor partide, care au preferat să păstreze, sistemul construit de, şi pentru, Voronin,… un sistem defect şi infect, dar loial lor, un sistem care îi ajută la căpătuire şi (răs)căpătuire…acesta fiind cel mai probabil unicul lor scop în viaţă.
În ultimii cinci ani, am întâlnit mulţi oameni, pe care invitându-i să adere la Partidul Liberal, am primit următorul răspuns „…Ei, la ce să vin eu la Partidul Liberal, dacă Ghimpu şi Chirtoacă nu fură, dacă nu fură ei, n-o să-mi permită nici mie,…mă duc, mai bine, zice omul, la stejar ori la trandafir, aceea fură şi o să-mi permită şi mie să fur”. Acest tip de gândire defectă, de sorginte sovietică, este, din păcate, unul majoritar în Republica Moldova, pentru că toată lumea „urăşte” corupţia, dar mulţi doresc şi tind, să facă parte din aceasta.
În acelaşi timp, Partidul Liberal, a fost şi rămâne a fi, inclusiv în mentalul colectiv, lider detaşat la capitolul asanarea justiţiei, aflate în captivitate.
Partidul Liberal, a promovat mereu şi va susţine în continuare, intervenţiile chirurgicale imperioase, inclusiv pentru reforma justiţiei şi luptei cu corupţia, în vederea schimbării la faţă şi la conţinut a sistemului de drept din Republica Moldova, în detrimentul unor modificări insignifiante şi mereu amânate sau prea mult întârziate.
Sunt absolut sigur că DOAR prezenţa masivă a Partidului Liberal în următoarea formulă de guvernare, este unica garanţie pentru a cataliza asanarea justiţiei şi eradicarea corupţiei, ceea ce va permite Republicii Moldova să se urnească din loc, odată aplicat modelul românesc de luptă anticorupţie.