Săptămânal fac drumul Chișinău—București—Chișinău. Uneori la întoarcerea acasă, iau ultimul autocar pe această rută (23.59) după ce îmi termin toate treburile. Așa am făcut și ieri/azi la întoarcerea la Chișinău.
Autocarul, ce pornește de la Autogara Filaret era arhiplin, iar în fața mea, au călătorit o familie de migranți ucraineni – mama, o fiică de vreo 13 ani și doi fii, unul de cam 8 ani și altul (Bogdan) de vreo 5 ani.
Se întorceau acasă la Odessa, pentru prima dată de la începutul războiului, era să aflu la vama românească după ce i-am ajutat cu traducerea româno-rusă. Au trecut vama românească cu bine.
La vama moldovenească (Leușeni) în rol de amfitrion absolut s-a produs polițistul de frontieră, care, evident nu avea nevoie de interpreți și intermediari.
Văzând că toată familia are doar acte interne ale Ucrainei, polițistul le-a spus în rusă: “conform legii nu puteți trece”.
Au urmat lungi discuții și explicații. Femeia spunea că a plecat în zorii războiului cu actele pe care le avea și se întoarce acum prin Moldova, doar ca să ajungă tot azi la Odessa.
Era gata să facă o declarație că părăsește în 24 de ore Republica Moldova, dar nimic, șeful de tură a dat verdictul – coborâți, nu puteți intra în Republica Moldova, iar soluția pe care le-a dat-o are elemente elucubrante: mergeți la București la Consultul ucrainean și perfectați-vă pașapoarte străine sau…mergeți printr-o vamă comună româno-ucraineană, acolo o să treceți în mod sigur.
Mama și-a trezit fii, le-a strâns lucrurile și cu lacrimi în ochi au coborât din autocar. Afară ploua, era frig și ora 6.30. Fiul cel mic, Bogdan, trezit din somn, își implora mama să-l ducă acasă. La un moment dat mi-am văzut soția și cei patru copii în locul lor și m-am umplut de furia neputinței.
Dar astăzi acești oameni fugiți din calea războiului barbar a lui Putin nu vor ajunge acasă la Odessa (unde încă mai cad rachete rusești, dar este acasă pentru ei) pentru că autoritățile noastre fudule, timp 10 luni de război (când, inclusiv, tatăl acestor copii, care este pe front la Nikolaev, apără, în mod implicit și casele noastre, din Republica Moldova) nu s-au dumerit să modifice legea, astfel încât aceste situații absurde să fie evitate, or, noi nu putem una spune la televizor și “alta fuma”. Declarăm susținere Ucrainei dar le ținem copii și soțiile la granița (nedreaptă) de pe Prut.
Autocarul porni spre Chișinău, în salon s-a făcut liniște mormântală, toată lumea privea în telefoane, iar în spatele autocarului rămâneau în urmă o mamă și trei copii, care nu vor ajunge astăzi acasă.
În dreapta pozei sunt cele patru locuri libere, după ce familia de ucraineni a fost dată afară din autocar.
