Proiectul Hotărârii Parlamentului privind aprobarea Concepţiei finanţării sistemului judecătoresc, este în principiu bine definit în conţinutul acestuia fiind descrisă situaţia deplorabilă sub aspect organizatorico-financiar în care se află la moment a treia putere în stat — puterea judecătorească, însă operativitate adoptării acestui proiect de hotărâre va avea ca efect sinequanon aprobarea unui concept cu valenţe practice mai reduse.
La o analiză mai detaliată, constatăm, totuşi că proiectul reprezintă un amalgam al recomandărilor experţilor internaţionali, combinat cu alte texte, rupte din contextul unor concepte, ca cele privind aprobarea diferitor strategii de management al performanţei, din alte domenii de activitate, iar realităţile practice ale sistemului judecătoresc din Moldova nu se regăseşte în detalii în acest proiect, lăsându-ne să credem, ca acesta fost elaborat în laboratoare juridice, fără a lua în calcul unele considerente de ordin practic.
O probleme esenţială, ce nu este reflectată în concept reprezintă modul de interacţiune a instanţelor judecătoreşti cu întreprinderile de stat ce prestează servicii acestor instanţe, pentru că finalitatea coraportului constă, în accesul liber al cetăţeanului la justiţie.
Astfel, Codul de Procedură Civilă, adoptat în 2003, întru-un capitol întreg stabileşte comunicarea actelor de procedură. La moment această procedură de comunicare a înştiinţărilor şi citaţiilor este practic inaplicabilă, or nerespectarea procedurii de citare a persoanei la examinarea cauzei, are ca efect direct lezarea dreptului de acces liber la justiţie, tărăgănarea examinării cauzelor, etc. Această problemă se datorează nemijlocit insuficienţei mijloacelor financiare a instanţelor de judecată, pentru achitarea serviciilor poştale Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, întrucât numărul imens de cauze, presupune sume exorbitante, pentru achitarea acestor servicii, în vedere transmiterii prin scrisori recomandate, cu avize de primire a înştiinţărilor. În acest sens consider necesar de a prevedea o modalitate specială de prestare a serviciilor poştale de către „Poşta Moldovei” instanţelor judecătoreşti, ori întreprinderea respectivă, „Poşta Moldovei” de facto, nu a fost creată de stat ca antreprenor particular, ci în scopul prestării unui serviciu de interes general.
O altă problemă, este stabilirea unei modalităţi de corelare a bugetului instanţelor de judecată cu cuantumul taxelor de stat, încasate la depunerea cererilor de chemare în judecată. În prezent este bine cunoscută formula potrivit căreia în cazul sumelor mari ce urmează a fi achitate ca taxă de stat, instanţa, sau mai bine zis (judecătorul) este predispus ca prin Încheiere, să realizeze o tranzacţie privind scutirea de plata taxei de stat, conform art. 85 alin. (4) din CPC, după formula 50% din sumă. În situaţia în care sistemul, sau instanţa de judecată dată, în fond ar fi afectată, de asemenea tranzacţii, scutiri neîntemeiate, s-ar impune un control intern, şi nu s-ar mai admite asemenea derogări.
În acelaşi context, o altă problemă, constă faptul, că din motive neîntemeiate şi nejustificate juridic şi economic, taxa de stat în instanţele judecătoreşti urmează a fi achitată, în numerar numai la „BANCA DE ECONOMII” şi nu este posibilă achitarea la alte instituţii financiare. Acest obstacol, are ca efect crearea unor cozi imense la filialele băncii şi determină persoanele implicate în proces să identifice diferite soluţii de eludare a prevederilor legii pentru neachitarea taxei de stat.
27 ianuarie 2011