Președintele Partidului Democrat
Domnului Andrian CANDU,
Președintele Parlamentului
Domnului Pavel FILIP,
Prim-ministru
Republica Moldova se află în plin proces de reformă a administrației publice centrale, de redimensionare a structurilor acesteia, în vederea creșterii capacității de acțiune și interacțiune a ministerelor, agențiilor și a altor structuri ale puterii executive.
În acest sens, a fost elaborată o nouă lege a Guvernului, ce urmează să fie votată în lectură finală la o proximă ședință a Parlamentului, după care, prim-ministrul urmează să prezinte legislatorilor o nouă arhitectură a Guvernului.
Discuțiile publice, dar și angajamentele declarate ale decidenților din arcul guvernamental, au etalat intenția de a fi comasate mai multe ministere și agenții, păstrându-se în final doar nouă ministere și mai multe agenții cu subordonare guvernamentală.
Susțin plenar spiritul declarat al acestei reforme și joncțiunile logice, salutare și necesare, realizate dintre majoritatea entităților administrației publice centrale (și consider că această reformă poate fi desăvârșită doar prin realizarea grabnică şi a reformei structurilor administrației publice locale și, în mod implicit și absolut necesar, reformei administrative a teritoriului), dar sunt profund îngrijorat de soluția propusă pentru dizolvarea ministerului Mediului și absorbția acestuia de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Una din sarcinile proiectului de reformă a fost să înglobeze în aceeași structură a APC instituții cu profil similar, care și-au dublat până acum activitatea. Astfel, la ministerul Economiei au ajuns celelalte ministere și agenții cu profil economic. Pe bună dreptate, conform unor experiențe europene pozitive, în ministerul Economiei urmează să fie dizolvate: ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (domnule Pavel Filip, știți că acest lucru l-am solicitat, în mod constant, din 2010 în coace, la formarea coalițiilor de guvernare), ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor (partea de construcții).
Unicul minister economic, care nu a ajuns la Economie (fără nici o justificare și argumentare) este ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, poate cea mai păstrată, protejată și alintată entitate a APC, încă din perioada ocupației sovietice, când Moscova ne dicta să ne îndeletnicim cu cultivarea zarzavaturilor, pentru că plivind răsadurile, trebui să stai mai tot timpul cu capul în jos și nu întotdeauna vezi lumina călăuzitoare a schimbării.
Deci, prima concluzie este că nu s-a demonstrat (deocamndată) suficintă cutezanță reformatoare pentru înglobarea ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare în cel al Economiei, acesta fiind cel mai probabil tributul (politic) plătit pentru păstrarea veleităților de stat agrar al Republicii Moldova, titulatură dată de ocupația sovietică, de care, înțeleg că nu vrem (deocamdată) să ne debarasăm.
Mai mult decât atât, într-o formulă ce nu poate fi întâlnită nicăieri în Europa, au fost puse laolaltă, dar „sub auspiciile” agriculturii, dezvoltarea regională, amenajarea teritoriului și mediul, astfel, urmează să se nască Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, un adevărat boț de contradicții și incompatiblități extrem de periculoase.
Prin definiție, „agricultura” este un domeniu strict economic, ce are ca scop, realizarea și maximizarea profitului, iar în acest sens utilizează (de foarte multe ori abuziv și fără noimă, dar ce să-i faci, scopul – realizarea profitului, scuză mijloacele – utilizarea abuzivă a solului, apelor, poluare, chimizare) mai multe resurse naturale, iar tot prin definiție „mediul” este o dimensiune de control, de străjer, dacă vreți, care veghează ca activitățile economice să fie realizate într-un mod prietenos mediului și în mod implicit sănătății umane. Altfel, istoria ne demostrează, că în perioade relativ scurte (20-30 de ani), unele state sau regiuni au fost mutilate practic ireversibil de activități antropice (inclusiv agricole), iar acum în aceste teritorii viața oamenilor este practic imposibilă.
Mediul nu este un moft, nu este un lux, sau o cheltuială aiurea de bani, aceasta este o necesitate vitală pentru a păstra șansa viitorimii noastre, într-un teritoriu, spațiu, habitat, unde viața va fi posibilă și peste o sută sau două sute de ani, iar realizarea acestui lucru este o obligație sacră a oamenilor de stat.
Această abordare a apărut relativ recent, în a doua jumătate a secolului XIX, iar în a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI a devenit una din preocupările centrale ale omenirii, ori nesocotirea problematicii de mediu, inclusiv a schimbărilor climei, pot compromite șansa speciei umane de a trăi pe Planeta Pământ, știu astfel de concluzii, raportate la realitatea curentă din Republica Moldova sună ușor patetic, dar este adevărat.
Nu va putea să funcționeze acest minister, fără ca „mediul” să fie nesocotit, banalizat și/sau pus în ungher.
O să vă dau doar un singur exemplu: Parlamentul, votând o lege în acest sens, a pus în sarcina ministerului Mediului să permită agricultorilor să irige din surse subterane, aparent fiind o necesitate justificată a agricultorilor. Studiul atent al apelor subterane al Republicii Moldova, realizat de mai multe instituții reputate ale statului nostru a reliefat faptul că suntem statul cel mai sărac din Europa în ape subterane (avem, acolo, câteva vedre de apă pe care ar trebui să le păstrăm pentru nepoții noștri) și doar intrasingența ministerului Mediului a ținut închisă Cutia Pandorii (pentru că în timp ce agricultorii vor să irige din surse subterane, o bună parte din locuitorii noștri din mediul rural nu au apă curentă). Compromisul rezonabil, atins pe acest subiect a fost realizarea de către AȘM a unui nou studiu privind cantitatea și calitatea apelor subterane, coroborat cu pretabilitatea solurile noastre. Nu trebuie să va explic cum „s-ar fi rezolvat” acest caz, în situația în care mediul ar fi subordonat agriculturii și nici nu vreau să-mi închipui pentru a vă reproduce imaginea cum va huzuri domeniul „fertilizanților și produselor de uz fitosanitar” când va fi anihilat „mediul”.
Știind foarte exact, că acest subiect a fost unul foarte discutat și bine argumentat de mai mulți specialiști în domeniu, la toate etapele de dezbateri publice a actelor legislative ce stau la baza reformei asumate, vă solicit respectuos să găsiți soluția politico-juridică pentru păstrarea identității și creșterea capacității „de mediu” în Republica Moldova și neadmiterea, sub nici o formă, ca imperativele de mediu să fie subordonate unor obligații economice.